Omul frumos – Dan Puric – ajuns la împlinirea unui jumătate de veac de vieţuire pământească

Dan Puric, Stelian Gombos 2 Comentarii

Omul frumos – Dan Puric – ajuns la împlinirea unui jumătate de veac de vieţuire pământească

Vorbind în câteva cuvinte sărace dar sincere, omagiale şi aniversare, despre cel care s-a născut la 12 februarie 1959 în ţinuturile Buzăului, vom susţine că actorul şi regizorul creştin Dan Puric stabileşte de la bun început identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută, autentică şi nefăţarnică. Aş spune că anticipează esenţialitatea sensibilităţii şi a sensibilizării, prin propria-i sensibilitate, surprinzând, totodată, prin structura raţională a ideilor, create chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă, de pildă, este una de natură spirituală, pe care Artistul total – Maestrul Dan Puric, o deţine şi o transmite tuturor ca pe o revelaţie încercată şi alimentată de el însuşi, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul sincer şi (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate artistul, devenind una cu el, transformând momentul ori clipa în eternitate şi veşnicie. Este adevărat că frumuseţea trebuie mai întâi simţită, şi abia după aceea să încerci să o explicit, dacă îţi este cu putinţă. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăţie de gesturi şi mişcare a corpului omenesc, prin care să te poţi exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înţelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluieşte în el, şi a făcut din acest dans un mod de viaţă.

Citeste mai departe…

Dan Puric la 50 de ani

Dan Puric 2 Comentarii

Dan Puric împlineşte pe 12 februarie 50 de ani!

Ii dorim şi noi LA MULTI ANI, sănătate, pace sufletească şi puterea de a duce la bun sfârşit ce a început!

2281-128035-_6colimg_9185.jpg

Vezi şi:

Povestea zilei 12.02.2009

Danion Vasile, Povestea zilei Fara comentarii

O femeie care era profesoara a venit nervoasa de la scoala. Se certase cu directoarea, care îi ceruse sa puna note mari unui elev foarte slab la învatatura. Femeia nu a acceptat asa ceva. Când a intrat în casa, a început sa se rasteasca la sotul ei. Acesta tacea si nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început sa îl certe ca nu cumparase fructe pentru copii.
Barbatul simti ca i se urca sângele în cap. De dimineata, femeia îi spusese ca va cumpara ea fructe, dar, din cauza supararii, uitase. Barbatul vru sa tipe la ea, dar îsi aduse aminte ca duhovnicul îl sfatuise sa spuna „Doamne miluieste” ori de câte ori era ispitit de mânie. Spuse o data rugaciunea, dar nu se simti mai linistit. Mai repeta de câteva ori rugaciunea si pâna la urma se linisti.
Când i-a trecut supararea, sotia si-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el si l-a luat în brate:
– Iarta-ma, am spus, ca iau eu fructe. Iarta-ma.
– Te iert, cum sa nu te iert, spuse sotul, mângâindu-i parul.
Noaptea sotia a visat înca o data discutia cu sotul ei. A vazut ca, atunci când ea tipa la el, un drac venea din ce în ce mai aproape de el. Îl vazu pe sot cum a început sa se roage si diavolul a plecat imediat.
Când s-a sculat, i-a zis:
– Nu am stiut ca te-ai rugat aseara când tipam la tine. O sa încerc sa ma rog si eu când o sa mai fiu ispitita de mânie…

Un frate oarecare s-a mâniat pe alt frate si, stând la rugaciune, cerea de la Dumnezeu rabdare si sa ia de la dânsul, fara de ispita, acea mânie. Rugându-se astfel, a vazut ca un fum iesind din gura lui si îndata i-a trecut mânia.

(Danion Vasile, “Patericul mirenilor”, cap. “Despre vedenii”, 184)