Povestea zilei, 16.04.2009 – “Nu mai ai ce cauta aici…”

Povestea zilei 1 Comentariu

Sfaturi date de Parintele Arsenie:
– Pentru rinichi este nevoie de ceaiuri multe, de lichide multe, pentru spalarea lor.
– Daca lasi tabacul, trece stomacul. Daca merge moara, toate merg mai bine.
– Cine este prieten cu paharul, nu are rezultate bune în viata. Alcoolul omoara regiuni întregi de celule nervoase din creier. Si ajungi sa te împrietenesti cu oameni cu mai putina judecata. (Maria Matronea, Sibiu)

Într-o zi de Pasti, prin 1943 (eram copil), mergeam pe o alee cu Parintele Arsenie si ne apare în fata o batrâna, Maria, pe care Parintele o cunostea ca fiind vrajitoare. Îi spune „Hristos a înviat!”, dar ea nu-i raspunde. Îi spune de 3 ori, dar ea nu a raspuns. Atunci îi spune: „Marie, cu adevarat, hristos al tau n-a înviat; e diavolul la care tu slujesti”. Apoi îi spune: „Uite ce m-am gândit, Marie. Te primim aici la manastire, cu o conditie: sa te lasi de vraji. Noi îti dam casa si masa pâna la sfârsitul vietii tale. Alege: ori vrajile, ori mânastirea“. Ea a spus: „Eu nu ma pot lepada de vraji“. Atunci Parintele i-a spus: „Nu mai ai ce cauta aici. În momentul acesta sa pleci”. Dar ea era ca împiedicata, nu mai putea merge. În acel moment, lânga noi a aparut un baietel de 12 ani, Ilie, care avea vedenii de la 6 ani. Îl întreaba Parintele: „Ce vezi?” si îi raspunde baiatul: „Vad un sarpe încolacit în jurul picioarelor ei si nu o lasa sa plece”. Parintele a adus patru barbati, care au luat-o pe sus si au scos-o în afara mânastirii. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Prutule tânăr, apă curată

Poezie Fara comentarii

Prutule tânăr, apă curată de Răzvan Ducan

Prutule tânăr, apă curată,
Toată lumea face armată
Şi nu de azi, de mâine sau de ieri,
Dar ce cauţi, tu, la grăniceri?

Pe cine aperi, de cine, vreau să zic,
Cine ţi-e duşman şi cine-i amic,
Spre cine stai cu spatele-ntors,
Cine te-a pus pe tine în post?

Cine ţi-a făcut chemare
Să fii bornă la hotare,
Apa să-ţi fie fâşie greblată
Să tragi în peştii care o-noată?

Şi cine ţi-a dat puşca pe spate,
Să desparţi frate de frate
Şi cu binoclul la distanţă să ţii
Pământurile, ca părinţi la aceiaşi copii?

Să aperi, cum, Limba Română de Limba Română?
Când au cuvintele cetăţenie comună,
Să desparţi subiectul de predicat,
Iată virgula marelui păcat.

Părinţii ce s-au chinuit cu tine
Le curg acuma lacrimi de ruşine
Şi malurile ce te-au mîngîiat între ele
Le faci acuma atâtea zile grele.

Prutule, jurământul tău real
E malurile, să le-nchei ca pe-un fermoar,
Zimţii celor două ţărmuri să se-mbuce,
Cheiţa apei tale poate duce,

Atâta bucurie, cum nici nu poţi visa,
“De la Nistru…”, cum Eminescu zise, “…pân’ la Tisa”,
Şi nu vei mai fi hulit ca bornă de hotare
Şi fi-vei Goldiş, Lucaciu, Maniu, făurind România Mare