Povestea zilei, 01.09.2009 – “Sfântul Columba din Iona”

Povestea zilei 1 Comentariu

Sfântul Columba din Iona

din viaţa Sfântului Columba din Iona (521-597)

Cele mai multe istorisiri din viaţa sa sunt din timpul cât a trăit în Iona, unde Dumnezeu l-a slăvit pe sfântul Său cu nenumărate daruri şi harisme. Se păstrează numeroase povestiri despre minunile şi vindecările minunate pe care le-a săvârşit, cât şi despre darul proorociei, pe care îl avea cu prisosinţă. În cele ce urmează ne vom strădui să amintim cele mai însemnate întâmplări din viaţa sa, arătând în acelaşi timp şi lucrarea de propovăduire dusă de sfânt în rândul popoarelor ce locuiau pe atunci în Scoţia.

Astfel, sfântul avea mare dar în a-i ajuta pe cei ce se aflau în călătorii pe mare, care deseori se aflau în multe primejdii şi necazuri.

De pildă, într-una din zile, în timp ce pe insulă bântuia o furtună cumplită, Columba a intrat în arhondaric, spunându-le fraţilor să pregătească repede o cameră şi nişte apă de spălat pe picioare. Toţi s-au mirat, căci nu puteau să-şi închipuie cine ar fi putut veni la mănăstire pe o vreme ca aceea. Însă cuviosul le-a spus că Dumnezeu lăsase un loc liniştit în acea furtună, prin care să poată veni un rob credincios de-al Lui. Într-adevăr, înainte de lăsarea soarelui, pe insulă a ajuns Sfântul Kenneth, povestindu-le mirat fraţilor cum a călătorit pe o mare liniştită, în timp ce vedea, la oarecare depărtare, de jur împrejur, o vijelie cumplită.

Altădată, când şedea în sihăstria sa, au venit la stareţ doi dintre cei mai buni ucenici ai săi, Sfântul Baithene şi Sfântul Columban. Amândoi veniseră pentru a cere binecuvântare de plecare pe mare, însă fiecare vroia să meargă în altă direcţie. Sfântul i-a binecuvântat pe amândoi. Apoi i-a spus lui Baithene să se pregătească să plece în ziua următoare înspre miazănoapte. Într-adevăr, a doua zi vântul bătea dinspre miazăzi, şi Baithene a putut pleca liniştit. Pe la ceasul al treilea, când Baithene ajunsese la locul dorit, sfântul l-a chemat şi pe Columban, îndemnându-l să fie şi el gata de plecare. Deşi mirat, căci vântul era împotrivă, Columban a ascultat de porunca stareţului său. Şi într-adevăr, de cum a intrat în corabie vântul şi-a schimbat pe neaşteptate direcţia şi i-a îngăduit să pornească spre Irlanda, astfel că amândoi au putut să ajungă cu bine unde vroiau.

Despre un oarecare bărbat credincios care de mai multe ori plecase pe mare pentru a găsi un loc în care să se aşeze, sfântul a profeţit: „Nu va găsi nici de data aceasta ceea ce caută, şi asta nu pentru altă vină, decât pentru aceea că a îngăduit să fie însoţit de un călugăr care pleacă de la stareţul lui fără să fi cerut binecuvântare.”

Vlad Benea, “Vieţile Sfinţilor Ortodocşi din Apus”, editura Renaşterea, 2006