Darul discernământului: Avva Macarie şi diavolul

Avva Macarie Egipteanul vieţuia într-o pustietate deplină, ca ascet. Ceva mai jos de locul unde trăia el, se afla un schit cu fraţi mulţi.
Odată, pe când şedea privind în zare, îl văzu pe diavol trecând şi-l întrebă:
– Unde te duci ?
– Mă duc să-i ispitesc pe fraţii de la schit, îi răspunse diavolul, văzându-şi de drum.
Apoi, când îl văzu întorcându-se, îi zise:
– Fie să te mântuieşti!
– Cum să mă mântuiesc, dacă toţi cei de la schit s-au purtat urât cu mine şi nimeni nu rabdă? îi răspunse diavolul.
– Adică n-ai nici un prieten acolo? îl întrebă avva.
– Am unul. Cel puţin acesta mă ascultă.
– Şi cum îl cheamă pe prietenul tău?
– Theopemptos, răspunse diavolul plecând. Atunci avva Macarie se ridică pornind-o spre
schit. Aflând că vine, fraţii îi ieşiră în întâmpinare cu flori. Odată ajuns la schit, avva ceru să afle cine era Theopemptos. Aflând unde se afla, s-a dus la chilia lui. Fratele l-a primit cu bucurie. După ce au plecat ceilalţi fraţi, avva l-a întrebat:
– Ce mai faci, frate?
– Bine, cu rugăciunile tale.
– Nu cumva eşti luptat de felurite cugete?
– Nu, sunt bine.
– Eu, ce să-ţi spun? De-atîţia ani mă nevoiesc şi toţi mă cinstesc. Şi totuşi, în ciuda vârstei mele, nu mă lasă liniştit tot felul de cugete ruşinoase.
– Crede-mă, părinte, şi eu păţesc acelaşi lucru! Avva Macarie continuă să se prefacă luptat de multe alte cugete, până ce monahul Theopemptos îi descoperi toate ispitele sale. Apoi avva îi dădu poveţe ziditoare şi îl binecuvânta.
Când se întoarse la chilia sa, avva Macarie îl văzu iar pe diavol şi-l întrebă:
– Acum unde te mai duci?
– Mă duc să-i ispitesc iar pe fraţii de la schit, îi răspunse diavolul, văzându-şi de drum.
La întoarcere, sfântul îl întrebă:
– Cum îţi mai merge cu fraţii?
– Rău, îi răspunse diavolul. Cel mai rău e că şi unicul meu prieten, Theopemptos, care-mi dădea ascultare, nu ştiu cum se face că acum s-a stricat şi el şi nu mă mai ascultă. Ba mai mult, mi se împotriveşte mai tare ca toţi ceilalţi. Într-atât îmi sunt de potrivnici, încât m-am jurat că va trece multă vreme până ce-oi mai călca pe la schit.
(Pateric)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006