Timpul ca dimensiune a vieţii Bisericii

Cristian Muntean Fara comentarii

Timpul ca dimensiune a vieţii Bisericii

Pr. Dr. Cristian Muntean, în Potirul nr.2/1996

Viaţa omului se scurge în timp într-un interval cuprins între naştere şi moarte.

Spaţiul timpului este cadrul firesc al vieţii omului de o dimensiune existenţială.

Mircea Eliade acorda timpului un loc aparte în lucrarea sa: „Sacrul şi profanul”, dezvoltând problematica timpului pe două coordonate: timp sacru şi timp profan. Timpul sacru este un timp al sărbătorilor, sacru prin însăţi natura lui. Orice sărbătoare religioasă este de fapt o comemorare, o actualizare în prezent a unui eveniment sacru ce a avut loc într-un trecut mitic, (on arhi – la început). În sărbătoare se regăseşte – după Eliade – prima apariţie a Timpului sacru, aşa cum s-a produs ea „ab origine” în „illo tempore”. Timpul profan rămâne în înţelegerea unei durate temporale lipsită de semnificaţie religioasă.

Din această perspectivă pe care o deschide Eliade putem conchide că viaţa creştinului se desfăşoară între aceste două feluri de timp, în care cel dintâi are particularitatea unui timp circular, reversibil şi recuperabil, în care ne reintegrăm periodic prin intermediul actelor de cult.

Citeste mai departe…