Povestea zilei, 26.10.2009 – “Darul străvederii: Sfinţii Ştefan şi Serghie”

Povestea zilei Fara comentarii

Sfinţii Ştefan şi Serghie

Sfântul Ştefan, episcop al oraşului Perm, din Rusia, care nutrea o mare dragoste pentru Sfântul Serghie din Radonej (1314-1392), întemeietorul Lavrei Sfintei Treimi din Zagorsk, călătorea odată din eparhia lui, la Moscova. Drumul pe care mergea, trecea la vreo opt kilometri de Lavra Sfintei Treimi, însă, din pricină că se grăbea, nu s-a oprit, gândindu-se să-l viziteze pe sfânt la întoarcere. Înainte de a se îndepărta de lavră, opri trăsura, spuse „Axion esti” şi, îngenunchind cu faţa spre lavră, zise:
– Pace ţie, frate duhovnicesc!
Acestea se petreceau în timp ce Sfântul Serghie se afla împreună cu fraţii în trapeză. Văzându-l însă cu ochii săi străvăzători pe episcop cum bătea metanie spre mănăstire, întrerupse masa, se ridică în picioare şi, bătând şi el metanie spre locul unde se afla episcopul, zise:
– Bucură-te şi tu, păstor al turmei lui Hristos! Binecuvântarea Domnului fie cu tine!
Fraţii rămaseră muţi de uimire! Oare ce păţise stareţul lor? Unii şi-au dat seama că egumenul se învrednicise a vedea o vedenie. La sfârşitul mesei, s-au dus la el şi l-au întrebat ce se întâmplase.
– Chiar în clipa în care m-am ridicat în picioare, răspunse el, episcopul Ştefan, aflat în drum spre Moscova, s-a oprit în dreptul mănăstirii noastre, a bătut metanie înaintea Sfintei Treimi şi ne-a binecuvântat pe noi, păcătoşii.
Ucenicii sfântului, care mai târziu au adeverit cele întâmplate, s-au minunat de darul străvederii pe care îl dăruise Dumnezeu stareţului lor.
Întru pomenirea acestei întâmplări, până astăzi se ţine următorul obicei în Lavra Sfintei Treimi:
În timpul prânzului, înainte de sfârşitul mesei, se aude un clinchet de clopoţel şi, în acel moment, toţi cei aflaţi în trapeză, ierarhi, preoţi, diaconi, monahi şi mireni, se opresc din mâncat şi se ridică în picioare. Atunci ieromonahul de rând spune: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi…”. Apoi se aşază iar fiecare la locul său, continuându-şi prânzul.
(Sfântul Serghie)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006