Povestea zilei, 28-10-2009 – “Cugetele pustnicului”

Povestea zilei Fara comentarii

Cugetele pustnicului

Pustnicul Gheorghi Mahurin mi-a povestit următoarele: „De multă vreme eram chinuit de cugete staruitoare şi mă întrebam neîncetat dacă nu cumva era mai bine să plec din mănăstirea unde vieţuiam, spre a mă duce să mă sălăşluiesc într-un loc mai izolat. Aici vin la mine mulţi oameni. De asemenea, primesc o mulţime de scrisori. Totodată, mi-e ruşine să-i alung pe bieţii oameni. Aşa că trebuie să răspund la scrisori, dintre care unele sunt foarte însemnate. Această cumplită îndoială m-a chinuit aproape doi ani! Totuşi, nu am vorbit despre ea nimănui. Singurul lucru pe care îl făceam era să mă gândesc întruna la locurile unde ar fi fost mai bine să mă retrag.
Într-o bună zi, ucenicul meu m-a înştiinţat că venise un peregrin din pustia Sarovului, aducându-mi din partea stareţului Serafim salutări şi binecuvântarea sa, precum şi un mesaj pe care trebuia să mi-l transmită neîntârziat. Îndată ce-a intrat, mi-a spus:
– Stareţul Serafim îţi transmite că e ruşine ca, după ce-ai petrecut atâţia ani în această mănăstire, să te laşi copleşit de această ispită ce te-ndeamnă a pleca de aici, ducându-te altundeva. De asemenea, îţi porunceşte să nu te duci nicăieri!
După ce a spus acestea, pelerinul s-a înclinat şi-a plecat. Iar eu stăteam neclintit, ţintuit locului, şi mă tot întrebat uimit cum de un om pe care nu îl cunoşteam, pe care nu îl văzusem niciodată, căruia nu-i scrisesem nicicând, cum de un asemenea om îmi putea cunoaşte atât de bine cugetele, chiar şi cele mai ascunse. După ce mi-am mai venit în fire, l-am rugat pe ucenicul meu să-l cheme iar în chilie pe-acel pelerin, nădăjduind să primesc de la el mai multe lămuriri. Acela însă plecase deja din mănăstire, iar pe drum nu se mai vedea nici ţipenie de om. Dispăruse ca şi cum n-ar fi fost”.
(Sfântul Serafim din Sarov)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006