Lansare de carte la Sibiu

Anunturi Fara comentarii

Miercuri, 2 decembrie 2009, la ora 17, în Sala de festivitati din Corpul B al Bibliotecii ASTRA din Sibiu(et. V), va avea loc lansarea cartii „Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Stiinta marturisitoare”, editia a doua, revizuita si adaugita. Volumul a aparut în acest an, la Editura Christiana din Bucuresti. Volumul cuprinde texte semnate de academicianul român care a descoperit insulina, precum si scrieri despre acesta, într-o reeditare a editiei aparute în 2002. Cartea, îngrijita de Razvan Codrescu, a aparut cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la nasterea „celui mai mare interpret stiintific al divinitatii”, dupa cum l-a numit doctorul V. Trifu. La lansare va fi prezent si directorul literar al Editurii Christiana, Razvan Codrescu.

Povestea zilei, 30-11-2009 – “Veşmântul arhieresc”

Povestea zilei Fara comentarii

Veşmântul arhieresc

Într-o bună dimineaţă, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos porni să asiste la Utrenia ce se făcea la Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde obişnuia să se ducă şi tânărul Epifanie, cel ce mai târziu avea să devină patriarh al Constantinopolului.
Când a ajuns acolo Sfântul Andrei, tânărul stătea în poarta bisericii. Atunci i s-au deschis ochii sufletului şi l-a văzut pe sfânt – cum venea aşa – făcându-se o flacără puternică şi având chipul strălucitor ca soarele. Binecuvântatul tânăr stătea şi privea cu admiraţie, uimit de această privelişte nemaivăzută. Îndată ce şi-a mai venit puţin în fire, a fugit iute în calea sa şi, privind în jur şi nevăzând pe nimeni, a căzut la picioarele sfântului şi i-a spus:
– Părinte, binecuvântează-l pe fiul tău duhovnicesc!
Atunci sfântul, văzând adânca smerenie a lui Epifanie, a căzut şi el la picioarele aceluia, spunându-i:
– Binecuvântează-mă tu pe mine, preasfinţite! Roagă-te tu pentru mine! Aşa trebuie să fie, căci iată ce mi-a descoperit Dumnezeu cu puţin timp înainte: Te-am văzut stând în biserică. Chipul îţi era senin şi strălucitor. Din cer, mai bine zis chiar din mâna Atotţiitorului, primeai veşmânt arhieresc. Apoi am văzut doi oameni de lumină, frumoşi şi plini de măreţie, luând veşmântul şi îmbrăcându-te cu el, cu multă graţie, În timp ce făceau aceasta surâdeau blând şi spuneau: „la uite ce bine-i vine! Cât despre suflet, şi l-a împodobit cu cele mai alese virtuţi!” Unul dintre ei ţi-a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte, te-a îmbrăţişat şi a plecat. Celălalt ţi-a pecetluit toate mădularele şi, după ce te-a sărutat pe ochi, a plecat şi el. Toate acestea, Epifanie, s-au petrecut, deşi nu le-ai văzut. Prin urmare, este sigur că Domnul îţi va încredinţa cârma Bisericii Sale, pentru care Şi-a vărsat scump sângele Său. De aceea, binecuvântează-mă şi roagă-te pentru mine!
Apoi s-au îmbrăţişat şi s-au aşezat în tindă, la margine. Acolo fericitul i-a dat câteva sfaturi tânărului Epifanie, pregătindu-l pentru viitoarea lui diaconie, în Biserica din Constantinopol.
(Sfântul Andrei)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii

BINELE SI RĂUL – DIN PERSPECTIVA CRESTINĂ

Cristian Muntean Fara comentarii

BINELE SI RĂUL – DIN PERSPECTIVA CRESTINĂ

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 3-4/1994

Cunoscut în religiile multor popoare acest principiu dualist ne cheamă şi pe noi la meditaţie şi ne constrânge să facem anumite precizări ce ar viza „perspectiva creştină”.

Se poate observa că această luptă continuă dintre bine şi rău – în concepţia multor popoare – într-un permanent echilibru, într-o permanentă echitate, viaţa omului desfăşurându-se şi implicându-se în această confruntare. Creştinismul are meritul de a fi concretizat disputa prin biruinţa binelui asupra răului, descoperindu-şi superioritatea prin această finalizare valorică pozitivă.

Când vorbim despre bine şi rău toată lumea are falsa impresie că sunt noţiuni simple. Când suntem puşi să le definim observăm greutatea de a găsi un răspuns concret şi concis.

Noţiunea de bine apare de la facerea lumii: „Şi a văzut Dumnezeu că este bine”(Fac. 1,8) arătând valoarea binelui în tot ce este creator şi corespunzător scopului pentru care a fost creat. Traducerea greacă a Sfintei Scripturi (Septuaginta) foloseşte în loc de gaoV (agatos) – KaloV  (kalos), adică în loc de bun – frumos, lăsându-ne să înţelegem binele ca pe o frumuseţe nobilă în măsura în care el se integrează armoniei universale.

Citeste mai departe…

Despre temeinicia Sfintei Euharistii

Stelian Gombos Fara comentarii

Despre temeinicia Sfintei Euharistii

Înainte de a intra în reflecţiile asupra Sfintei Liturghii, în a înţelege ce este ea, rolul ei în viaţa creştină e nevoie a pune început prin a arăta temeiul ei şi a celorlalte Sfinte Taine în Hristos, Dumnezeu-om. Acest temei stă în temeiul de neclintit al expresiei că Adevaărul este Persoana lui Iisus Hristos şi că viaţa noastră înseamnă participare, experienţă, comuniune cu Hristos ca persoană şi viaţă.

„Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi”(Ioan 1,14) constituie baza şi noua bucurie a Bisericii El a lăsat Trupul Lui (Biserica) şi a trimis pe Duhul Său şi nu un sistem filozofic şi nici n-a întemeiat o nouă religie. De la începuturi până astăzi o găsim strânsă în jurului Mesei Domnului: „Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” ne spune faptele apostolilor în capitolul 2,42. De atunci în stare permanetă de ascultare ea, Biserica, ca trup a lui Hristos şi comuniune a Duhului Sfânt, e fidelă îndemnului Mântuitorului; de la Cina de Taină: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea”(Matei XXVI, 26-28 şi cel…) Aici, în adunarea (sinaxa) ci liturgică, se găseşte isvorul vieţii, centrul ei, de aici decurge învăţătura nouă, harul ei sfinţilor şi modul în care ea se conduce. Adevărul ei este viaţă; împărtăşirea de viaţă: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.”(In. 6, 53)

Deci, Adevărul este viaţă, fiinţă şi după aceea expunere teoretică, epistenologie. Pentru Sf. Apostol Ioan Adevărul este identic cu viaţa cu fiinţa, el depăşeşte neajunul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viaţa ca o calitate adăugată fiinţei, nu fiinţa însăşi. Creştinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă.

Citeste mai departe…

Povestea zilei, 27-11-2009 – “Închinătorul Hristofor”

Povestea zilei Fara comentarii

Închinătorul Hristofor

Cucernicul închinător Hristofor se ducea adesea la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, unde vorbea cu preacuvioasa stareţă Irina. O dată însă, deşi era foarte sănătos, neavând nici o problemă, pe când se pregătea să plece de la Sfânta Irina, o auzi pe aceasta spunându-i:
– Du-te, fiule, şi Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul dimpreună cu sfinţii!
Auzind acestea Hristofor şi fiind om cuminte şi isteţ, pricepu imediat că sfânta nu-i spusese aceste cuvinte întâmplător. Prin urmare, s-a tulburat foarte şi şi-a plecat capul întristat. Văzându-l că tremura, Sfânta Irina a încercat să-l liniştească şi să-l întărească, spunându-i:
– Nu te teme, fiule! Nu ştiu la ce mă gândeam când am spus aceste cuvinte.
El însă, fiindcă ştia ce daruri bogate avea Sfânta Irina, rămase întristat. Atunci sfânta s-a aşezat lângă el şi a început să-i vorbească despre împărăţia cerurilor, despre gustarea bunătăţilor celor veşnice şi despre nesfârşita fericire.
Atunci, împăcat, Hristofor a lăcrimat. Apoi a bătut metanie înaintea sfintei şi-a plecat în pace. S-a dus acasă, a mâncat liniştit şi, ceva mai târziu, pe la ceasul Vecerniei, a adormit în Domnul.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii

Povestea zilei, 26-11-2009 – “Sfântul Ioanichie cel Mare şi Sfânta Irina”

Povestea zilei Fara comentarii

Sfântul Ioanichie cel Mare şi Sfânta Irina

După moartea împăratului Teofil (829-842), cel din urmă iconomah, s-a urcat pe tronul Bizanţului cucernica lui soţie, Teodora, şi nu fiul său, minor pe-atunci, Mihail.
Prin urmare, voind împărăteasa să-l logodească pe Mihail, a trimis curteni în toate părţile împărăţiei, ca să caute o fată virtuoasă, potrivită tânărului împărat.
În Cappadocia (regiune istorică în partea central-estică a Asiei Mici) curtenii au găsit o fată cu multe calităţi, de neam bun. O chema Irina. Plini de bucurie şi speranţă, au luat-o cu ei, ducând-o la Constantinopol.
Însă când au ajuns în Olimpul Bitiniei (regiune istorică, apoi regat elenistic în NV Asiei Mici; în Bitinia, la Niceea, a avut loc în anul 325 primul sinod al Bisericii Creştine), Irina i-a rugat să ia binecuvântare de la vestitul sfânt Ioanichie cel Mare, ce se nevoia acolo. La rândul său, sfântul, îndată ce i-a zărit de departe, cunoscând dinainte, prin harul înaintevederii, care urma să fie evoluţia duhovnicească a Irinei, i-a strigat acesteia:
– Bine ai venit, Irina, roaba Iui Dumnezeu! Du-te de bunăvoie la Constantinopol! Du-te cu bucurie, căci e nevoie de tine la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, să păstoreşti maicile ce vieţuiesc acolo.
Irina, îndată ce-a primit binecuvântarea sfântului, şi-a continuat călătoria spre capitala imperiului. Pe drum află însă că tânărul împărat Mihail îşi găsise deja o soţie. Atunci se duse la Sfânta Mănăstire Hrisovalant, unde se şi călugări. În scurt timp deveni egumena acestei sfinte mănăstiri, urmând dorinţei tuturor monahiilor, întocmai cum prevăzuse Sfântul Ioanichie cel Mare.
(Sinaxar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii

Povestea zilei, 25-11-2009 – “Viitorul patriarh”

Povestea zilei Fara comentarii

Viitorul patriarh

Odată Avva Grigorie s-a dus la avva Serghie, ce se nevoia în regiunea Mării Moarte. Avva Serghie, îndată ce l-a văzut pe vizitatorul său, l-a salutat voios. Apoi a luat apă, i-a spălat picioarele şi toată ziua i-a vorbit despre mântuirea sufletului.
După ce a plecat avva Grigorie, ucenicul avvei Serghie îi spuse acestuia:
– Părinte, astăzi m-am tulburat foarte! Văd că vin la sfinţia ta o mulţime de episcopi şi de preoţi. Totuşi, nimănui nu i-ai mai spălat până acum picioarele. Ci numai părintelui Grigorie ai făcut aceasta.
Atunci avva Serghie îi răspunse:
– Fiule, eu nu ştiu cine este avva Grigorie. Nu ştiu. Însă ştiu un singur lucru: astăzi am găzduit în peştera mea un patriarh! L-am văzut purtând omofor şi ţinând în mână Sfânta Evanghelie.
La şase ani după această întâmplare, Dumnezeu l-a învrednicit pe avva Grigorie să ajungă patriarh al Antiohiei, întocmai cum prevăzuse avva Serghie.
(Limonar)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii

Povestea zilei, 24-11-2009 – “Viitorul stareţ”

Povestea zilei Fara comentarii

Viitorul stareţ

Avva Martirie l-a luat pe ucenicul său, Sfântul Ioan, cel ce a devenit mai apoi cunoscut ca autor al lucrării „Scara”, şi s-au dus împreună la avva Atanasie. Când au ajuns la el, avva Atanasie le-a spus:
– Avva Martirie, cine este acest tânăr si cine l-a tuns călugăr?
– Părinte, este robul tău şi eu l-am tuns călugăr, răspunse avva Martirie.
– Minunat lucru! L-ai tuns călugăr pe egumenul Sfintei Mănăstiri Sinai!
Într-adevăr, la patruzeci de ani de la această întâmplare, Sfântul Ioan Scărarul a devenit egumen al Sfintei Mănăstiri Sinai.
(Sfântul Ioan Scărarul)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul înaintevederii

Povestea zilei, 23-11-2009 – “Cuviosul Daniil (Sandu Tudor)”

Povestea zilei 1 Comentariu

Tulburatoarea minune a unui sfant rastignit al Aiudului: Cuviosul Daniil (Sandu Tudor)

Părintele Augustin de la Mănăstirea Aiud oferă o importantă mărturie despre sfinţenia celui care ar putea fi numit Cuviosul Daniil Mărturisitorul:

Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de -30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi urină peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuiau să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar şi erau lăsaţi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare atât înainte de a intra în celula respectivă, cât şi după ce au intrat în celulă.

Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de trei gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei Cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă Cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic alt­ceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la -30° Celsius.

Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă, iar în jurul lui totul se topise.

(Fragment din documentarul lui Rafael Udrişte, TVR, la 11 octombrie 2008).

HRISTOLOGIA SFINTELOR TAINE

Cristian Muntean Fara comentarii

HRISTOLOGIA SFINTELOR TAINE

Pr. Dr. Cristian Muntean, Buna Vestire nr. 9-10/1997

Prezenţa Mântuitorului Hristos în Sfintele Taine şi în întreaga misiune a Bisericii în lume este un lucru îndeobşte cunoscut de mulţi, dar se stăruie prea puţin asupra forţei în prezenţă a lui Hristos ce ne restaurează la nivelul chipului prin asemănare.

Această „restaurare hristică” sau mântuire personală ne-a făcut-o Domnul posibilă prin Patimi, Moarte, Înviere şi Înălţare, acceptând „paharul acesta” pentru ca noi să dobândim „înfierea” (Gal. 4,4) şi ne-a lăsat, după înălţarea Sa la cer, ca mijloc de verificare şi mântuire Taina, prin care El este prezent şi credinţa ca prin ea să ne convingem că El este de faţă. După înălţare, trupul Mântuitorului străbătut de Duh nu mai este accesibil simţurilor noastre. De aceea, a ales, în marea Sa iubire, un chip tainic al prezenţei Sale, prin care să vină în fiecare din noi şi să ne mântuiască în mod subiectiv, după cum prin Jertfa de pe Golgota ne-a mântuit în mod obiectiv.

Citeste mai departe…

« Precedenta