Povestea zilei, 24-02-2010 – “În templul idolilor”

4:10 pm Povestea zilei                                                     

În templul idolilor

Sfântul Daniil Stâlpnicul (409-493) auzi odată vorbindu-se despre un templu păgân, în care sălăşluiau demoni. Nimeni nu cuteza a trece prin faţa templului, nici ziua, nici noaptea; căci demonii făceau mult rău locuitorilor din zonă, aducându-i la deznădejde.
Auzind sfântul câte îndurau din pricina acelora, s-a gândit să-i ajute. Şi-a adus aminte de Sfântul Antonie cel Mare care, deşi îndura multe din pricina diavolilor, în cele din urmă îi biruia. Prin urmare, a rugat un om să-i spună mai multe despre cele ce se întâmplau şi să-i arate unde se afla templul.
O dată ajuns la locul cu pricina, era vădit că, asemeni unui luptător viteaz, nu numai că nu se temea de numărul duşmanilor, ci că, dimpotrivă, neînduplecat, se năpustea asupră-le. Aşadar, intră sfântul neînfricat în templu, apărat fiind de nebiruitele cuvinte ale psalmului: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Ps. 26,1-2) Ţinând în mână Crucea, nebiruită armă, se duse în toate colţurile templului, unde îngenunche şi se rugă.
Noaptea auzi lovituri puternice şi zgomot făcut de mulţime mare de diavoli. El însă rămase netulburat în rugăciune. Priveghe rugându-se încă o noapte. A treia noapte însă, biruit de somn, adormi. Şi, în timp ce dormea, văzu în vis chipuri părelnic dumnezeieşti ce se apropiară de el, spunându-i:
– Nenorocitule, cine te-a trimis aici, să ne iei lăcaşul? Vrei să-ţi afli aici cumplită moarte? Căci te vom târî până la râu şi te vom îneca!
Alţi diavoli ţineau în mâini pietre mari, chiar deasupra capului său, ameninţându-l că le vor da drumul să-l strivească.
Atunci s-a trezit luptătorul lui Hristos, începând iar să se ducă prin toate colţurile templului, lăudându-L pe Dumnezeu şi înspăimântându-i pe diavoli:
– Fugiţi degrabă, căci în curând va fi prea târziu! Foc din Crucea lui Hristos se va pogorî asupra voastră şi vă va arde! Fugiţi, aşadar, să scăpaţi!
Atunci diavolii au început a face şi mai multă gălăgie. Însă sfântul rămase netulburat! Cu răbdare şi curaj rămase în locul unde altădată domneau diavolii.
Aflând aceasta oamenii locului, mult s-au mai minunat. Mulţime mare de bărbaţi, femei şi copii, a alergat să-l vadă pe sfântul şi să se minuneze de acest lucru nemaiauzit şi de felul în care acel loc sălbatic şi primejdios se îmblânzise, devenind loc liniştit, şi de felul în care Hristos era slăvit zi şi noapte în locul unde mai înainte dănţuiau demonii!
Văzând că oamenii se duceau în acel loc în număr din ce în ce mai mare, demonii au prins iar a-l ataca pe sfânt. Astfel, s-au năpustit asupra sa cu săbii ascuţite, strigând:
– Acesta este sălaşul nostru de mulţi ani. Pleacă de-aici! De nu, te vom face bucăţi-bucăţele!
Altă dată, au prins a striga între ei:
– Să nu-l facem bucăţi! Mai bine să-l târâm afară şi să-l aruncăm în râu!
În clipa aceea a simţit sfântul că e prins şi târât afară. Totuşi nu s-a temut, ci rugându-se, a strigat demonilor:
– Hristos, Mântuitorul meu, vă va arunca în iadul cel cumplit!
Deodată s-a auzit un strigăt cumplit şi întunecaţii vrăjmaşi s-au făcut nevăzuţi. Astfel puterea rugăciunii şi ameninţările sfântului i-au alungat pe diavoli.
(Viaţa Sfântului Daniil)

“Darurile Sfântului Duh”, editura Sophia, 2006 – Darul luptei împotriva diavolilor

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>