Despre valoarea Cuvântului, a gândirii şi a făptuirii în iconomia mântuirii

Stelian Gombos Fara comentarii

Despre valoarea Cuvântului, a gândirii şi a făptuirii în iconomia mântuirii

În introducerea ce urmează voi căuta să pledez pentru existenţa şi cultivarea relaţiei, a raportului şi a armoniei dintre gândire, glăsuire şi făptuire în spiritualitatea noastră răsăriteană, remarcând şi subliniind sau, mai bine zis, pornind de la Evanghelia după Ioan, unde în al şaselea capitol, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbeşte despre realitatea euharistică, arătând că trupul Său este „adevărată mâncare” şi sângele Său „adevărată băutură”. Aceste cuvinte i-a smintit pe mulţi dintre iudei şi mai mult, pe unii dintre ucenici, care au început să-l părăsească. Atunci Hristos i-a întrebat pe cei doisprezece apostoli dacă nu vor să se ducă şi ei, dar Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce ? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.”

Aşadar, Mântuitorul nostru Iisus Hristos – care este Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, la El găsind cuvintele vieţii celei veşnice, acestea fiind o adevărată hrană duhovnicească. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne spune Sfânta Evanghelie „că vorbea ca unul care are putere”. Hristos se identifică cu învăţătura Sa. Între faptele şi cuvintele Sale nu este nici o contrazicere, ba dimpotrivă, este o simbioză şi o armonie.

Noi ştim că prima parte a Sfintei Liturghii – numită a catehumenilor – cuprinde o pericopă din apostol şi una din evanghelie, cele nouă fericiri, având rostul de a-i împărtăşi pe credincioşi cu cuvântul lui Dumnezeu, de aceea aceasta poate fi numită şi liturghia cuvântului ori a învăţăturii iar cealaltă parte, numită a credincioşilor, în care ni se împărtăşeşte chiar Trupul şi Sângele Mântuitorului, ca o împlinire a împărtăşirii cu Hristos – căci „Cuvântul Trup s-a făcut” – cum se spune la începutul Evangheliei după Ioan.

Citeste mai departe…