Povestea zilei, 21-10-2010 – “Cuvânt de încheiere”

Povestea zilei Fara comentarii

Cuvânt de încheiere

“Domnilor, însărcinarea ce am primit-o este foarte uşoară. Acuzatul îşi recunoaşte vina, prin urmare e puţin de apărat la dânsul. Totuşi, mă simt chemat să spun câteva cuvinte, înaintea mea şi a judecătorilor văd pusă Crucea; se află aici, în sala în care acuzatul va fi condamnat, îmi pun, însă, întrebarea de ce nu se găseşte Sfânta Cruce şi în şcoli, în fiecare sală de învăţământ, oriunde se află şi învaţă copiii. De ce condamnatul vede crucea abia astăzi, aici, în sala de judecată, când este prea târziu? Dacă i s-ar fi arătat încă de pe băncile şcolii, sunt sigur că astăzi acest tânăr nu ar mai fi aici, în postura de criminal.
Domnilor, Dumneavoastră sunteţi adevăraţii vinovaţi! Pe voi vă acuz! Prin Dumneavoastră se seamănă în popor necredinţa. Condamnaţi pe clientul meu, căci aceasta este meseria Dumneavoastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!”

Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în 1910

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” – Leon Magdan

Povestea zilei, 20-10-2010 – “Tatăl nostru”

Povestea zilei Fara comentarii

Tatăl nostru

Un om avea mai mulţi copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau între ei, purtându-se cu răutate. Azi aşa, mâine aşa… într-un cuvânt, între fiii săi era mereu neînţelegere. Mare durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace şi înţelegere.

Vreţi să vă spun cine sunt fraţii aceştia atât de cruzi unii cu ceilalţi? Suntem noi, oamenii. Noi, toţi oamenii, suntem fiii aceluiaşi tată: DUMNEZEU. Ne înţelegem noi, unii cu ceilalţi? Ne iubim aproapele aşa cum ar trebui să o facem? Nu-l doare pe Dumnezeu când vede că între oameni e atâta neînţelegere, minciuni, hoţii, războaie, păcate de tot felul?

De ce ne-a făcut Dumnezeu? Ne-a făcut pentru a ne iubi unii pe alţii, pentru ca fiecare să poarte grija celuilalt. Şi pentru fiecare bun creştin, pentru fiecare om care trăieşte fără păcate, în dragoste şi înţelegere cu cei de alături, Dumnezeu se bucură, la fel cum se bucură un tată pentru copiii lui.

Iubindu-ne unii pe alţii, căutând binele celorlalţi mai mult decât pe al nostru, devenim mai buni şi mai înţelepţi. Doar aşa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea şi bunătatea Lui.

“Să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit Eu!” (Sfânta Scriptură)

“Pilde si povestiri ortodoxe cu talc” – Leon Magdan