La un schit, doi bătrânei au luat un măgăruş care avea un clopoţel. Un tânăr cu tendinţe isihaste se plângea de clopoţelul animalului şi a adunat toate canoanele pentru a dovedi că nu este îngăduit a se tine măgar în schit. Ceilalţi părinţi spuneau că pe ei nu-i deranjează. Atunci eu i-am spus: “Nu ne este de ajuns că nu ne împovărează pe noi grija de bătrânei, ci se slujesc de măgar? Dacă n-ar avea clopoţel şi l-ar pierde, ar trebui să mergem noi să-l căutăm. Ne mai şi plângem încă?!”. Aşadar, dacă nu avem gânduri bune şi dacă nu le vom valorifica duhovniceşte pe toate, nu vom spori nici dacă vom umbla printre sfinţi. Mă aflu în armată? Să valorific trompeta considerând-o clopot, şi arma să-mi aducă aminte de armele duhovniceşti împotriva diavolului. Dacă nu vom valorifica toate duhovniceşte, chiar şi clopotul ne va deranja. Sau le vom valorifica noi, sau le va exploata diavolul. Cel neliniştit şi în pustie va duce starea lui de nelinişte. Mai întâi de toate, sufletul va trebui să dobândească liniştea lăuntrică în neliniştea exterioară pentru a se putea linişti în liniştea pustiei.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Din cuvintele avvei Zinon
Cuvântul 1:

„Să nu pofteşti
să locuieşti
în loc numit”
căci poţi fi ispitit;
„nici să nu şezi lângă un om cu nume mare”
că poate fi spre propria-ţi uitare.
Să nu faci temelie undeva
cu gândul că vei şi zidi cândva.”
Gândeşte-te aşa cum eşti, la tine
şi-ţi va fi bine.

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor