Povestea zilei, 7-01-2015 – “Voi nu aveti loc”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Ilie
Cuvântul 7:

Se spune despre un bătrân
că şedea într-un loc păgân
de capişte uitată;
şi fiind singur, iată
că vin la dânsul dracii
zicându-i cu mânie:
„-În pustie
să pleci bătrâne-ndată;
Iată…
aici e locul nost!
– Bată-vă al toacei joc,
voi n-aveţi nici un loc.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 6-01-2015 – “Fapte neobisnuite ale vietii duhovnicesti”

Povestea zilei Fara comentarii

Îmi aduc aminte că la Mănăstirea Esfigmenu era un bătrânel atât de simplu, încât chiar şi Înălţarea Domnului o socotea a fi o sfântă. Rostea rugăciunea: “Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi”, cu şiragul de metanii. Acest bătrân slujea la bolniţă şi s-a întâmplat odată să nu aibă ce să-i dea unui frate bolnav să mănânce. Atunci coboară scările, deschide fereastra dinspre mare, îşi întinde mâinile şi spune: “Sfânta mea Înălţare, dă-mi un peştişor pentru fratele”. Şi îndată – o, minunile Tale, Doamne! – un peşte mare sare în mâinile lui. Ceilalţi care l-au văzut au rămas încremeniţi. Dar el îi privea şi zâmbea ca şi cum le-ar fi spus: “Ce lucru ciudat aţi văzut?”. Noi avem cunoştinţe, ştim când se prăznuieşte sfântul cutare, cum a mărturisit cutare, când s-a petrecut Înălţarea, unde s-a petrecut şi cum, şi cu toate acestea nici măcar un peştişor mic nu putem dobândi într-acest chip. Acestea sunt faptele neobişnuite ale vieţii duhovniceşti, fapte pe care raţiunea intelectualilor, care sunt plini de sine şi nu de Duhul Sfânt, nu le poate cuprinde, pentru că au cunoştinţa lumească cea stearpă împreunată cu boala duhovnicească lumească.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 5-01-2015 – “Linistea adevarata”

Povestea zilei Fara comentarii

Oamenii încearcă să se liniştească cu calmante sau cu teorii yoga, şi nu vor adevărata linişte, care vine atunci când se smereşte omul şi care aduce mângâierea dumnezeiască înlăuntrul lor. Şi turiştii care vin din ţări străine şi umblă pe drumuri, prin soare, căldură, praf, prin atâta zăpuşeală, gândeşte-te cât suferă! Ce silă, ce apăsare sufletească au, de ajung să socoată destindere această chinuială exterioară! Cât sunt de izgoniţi de ei înşişi, de ajung să socoată această chinuială drept odihnă!

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan