Recenzie: Al. Paleologul, „Politeţea ca armă”, Ed Dacia

Cristian Muntean Fara comentarii

Recenzie: Al. Paleologul, „Politeţea ca armă”, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 2ooo, 214 p,

Pr. Dr. Cristian Muntean

A devenit aproape un obicei printre contemporani de a-si aduna articolele în cărţi şi asta dintr-un îndreptăţit sentiment al grijii faţă de întreg.

Putem vorbi astăzi despre dialog – ca act de cultură şi atunci vom înţelege demersul domnului Paleologu prin cartea de faţă şi invitaţia, indirectă, de a găsi în viaţă starea de dialog ca stare comunitară ce te duce de la comunicare spre comuniune împlinindu-se euharistic, ca taină a supremei comunicări.

Întrebarea domnului Mircea Zaciu: „De unde vine farmecul irezistibil al oricărui text scris de Al. Paleologu?” este familiară oricărui cititor care are bucuria de a lectura vreun text sau interviu cu distinsul „boier al culturii romane,” iar răspunsul e pe măsura puterii de înţelegere a fiecăruia.

Citeste mai departe…

Recenzie:„EXPERIENŢA MĂRTURISIRII” VALERIU ANANIA, „DE DINCOLO DE APE. PAGINI DE JURNAL ŞI ALTE TEXTE”

Cristian Muntean Fara comentarii

Recenzie: „EXPERIENŢA MĂRTURISIRII” VALERIU ANANIA, „DE DINCOLO DE APE. PAGINI DE JURNAL ŞI ALTE TEXTE”,

EDITURA DACIA, 2000, 159 PAG.

Pr. Dr. Cristian Muntean

Niciodată n-am să ştiu pe care dintre „ei” i-am admirat mai mult: ierarhul Bartolomeu, memorialistul Valeriu, poetul, publicistul, prozatorul sau dramaturgul ? Şi pentru a găsi un răspuns ar trebui să reiau mare parte din cărţile care mi-au hrănit adolescenţa prin forţa lor de expresie. Dar n-am s-o fac pentru că-mi place acest soi de incertitudine care te pune în faţa operei întregi, unde începi să te regăseşti în măsura în care te cauţi.

„De dincolo de ape” este un alt fel de mărturisire, nu atât de provocatoare ca cea despre patriarhul Iustinian din volumul „Atitudini” sau ca cea despre Arghezi din „Rotonda plopilor aprinşi”. Volumul se situează în continuarea altor două de publicistică: „Din spumele mării” şi “Pledoarie pentru Biserica Neamului”, descoperindu-ne, dacă mai era nevoie, personalitatea complexă a autorului prin diversele genuri literare şi eseuri teologice pe care le abordează. Cu câteva excepţii, aceste texte au apărut în almanahul „Credinţa” al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada (1965 – 1976) al cărei redactor a fost, precum şi în caseta de literatură „Noi” din aceeaşi îndepărtare.

Citeste mai departe…

Recenzie: Sora Éliane Poirot – SF. ILIE PROOROCUL – ARHETIPUL MONAHULUI. Pentru o primenire profetică a monahismului

Cristian Muntean Fara comentarii

Sora Éliane Poirot SF. ILIE PROOROCUL – ARHETIPUL MONAHULUI. Pentru o primenire profetică a monahismului

Trad. MARILENA ANDREI Ed. Anastasia, 1999, 261 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean

Cartea pe care ne-o dăruieşte Editura Anastasia prin penelul sorei Éliane Poirot aduce într-o nouă lumină personalitatea Proorocului Ilie ca şi arhetip al monahului, descoperindu-ne de la început mesajul real – „pentru o primenire profetică a monahismului”.

De fapt, la baza întregului expozeu, argumentat mai mult decât temeinic, stă o întrebare: „Harismele cu care Ilie a fost binecuvântat nu reprezintă oare un arhetip puternic pentru monahi, susceptibil să reînvie monahismul zilelor noastre, în particular Ordinul Carmeliţilor, aşezat sub protecţia lui Ilie, şi care să contemple în el sfinţenia la care sunt chemaţi în Biserică?”

La această întrebare, lăsând deoparte particularitatea Ordinului Carmeliţilor din cadrul căruia înclin să cred că este şi autoarea, sora Éliane Poirot se străduieşte şi reuşeşte să răspundă cu o meticulozitate aproape neverosimilă dublată de o erudiţie demnă de invidiat.

Cartea prezintă statura morală şi duhovnicească a celui pe care istoria biblică veterotestamentară 1-a numit „biciul lui Dumnezeu” pentru tenacitatea şi forţa cu care combătea păcatul şi lipsa de credinţă a poporului lui Israel.

Cartea este structurată în două părţi: „Modul de viaţă” şi „Harismele”, bucurându-se de o bogată literatură patristică şi de un aparat critic ce te fac să te gândeşti la o teză de doctorat.

În partea I autoarea insistă pe câteva aspecte ce conturează modul de viaţă al profetului: „Fecioria”, „Tăcere şi cuvânt”, „Rugăciunea”, „Sărăcia”, „Postul”, un mod de viaţă contradictoriu.

Citeste mai departe…

Recenzie:Sandu Tudor, „DUMNEZEU – DRAGOSTE”

Cristian Muntean Fara comentarii

Sandu Tudor, „DUMNEZEU – DRAGOSTE”, Editura „Cristiana”, Bucureşti, 2000, 253 p.1

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/2000

Caietele Preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău, pe care Editura Cristiana încearcă să le scoată la lumină, sunt pline de cugetare teologică şi filosofică. Pentru generaţiile mai tinere, care n-au avut bucuria de a cunoaşte personalitatea părintelui de la Rarău, textele unite în cartea ,,Dumnezeu – dragoste” au darul de a-i introduce în dimensiunea interioară a unui părinte ce-a încercat să se împlinească duhovniceşte prin „calea cea strâmtă a culturii”.

Editorul de text Alexandru Dimcea are meritul de a fi pus cap la cap o mulţime de texte ce poartă numele părintelui Daniil, pe care acesta le-a lăsat spre păstrare pr. Nicolae M. Popescu. Aşa se explică omagiul pe care domnul Dimcea îl aduce părintelui Popescu.

Chiar dacă logica textelor nu poate fi circumscrisă în dimensiunea strictă a capitolelor, cartea pune în discuţie prezenţa lui Dumnezeu în viaţa omului nu doar ca idee ci ca trăire personală.

Această crestomaţie de texte este împărţită în două capitole: ,,Dumnezeu – dragoste” şi „Picături de rouă ale dimineţii veşnice”.

Este o carte ce te îndeamnă la răbdarea lecturii şi la meditaţie. Chiar dacă nu este o carte uşoară, pentru că orice adunare de texte riscă la un moment dat să devină plictisitoare şi pe alocuri monotonă, ea se impune prin vocaţia speculativă a gândirii părintelui Daniil.

Citeste mai departe…

Recenzie: IOAN CHIRILĂ, „CARTEA PROFETULUI OSEA”

Cristian Muntean 1 Comentariu

IOAN CHIRILĂ, „CARTEA PROFETULUI OSEA”, Editura Limes, Cluj, 1999, 262 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/2000

În contextul comentariilor vechi – testamentare demersul părintelui Chirilă este lăudabil pentru că repune în discuţie mesajul profetic al celui pe care istoria biblică îl numeşte „evanghelistul Vechiului Testament”.

Lucrarea prezentată ca teză de doctorat, completează exegeza profeţilor preexilici (sec. VIII î.Hr.) începută în 1980 prin „Cartea Profetului Amos”, de părintele Mircea Basarab, şi continuată în 1998 prin „Cartea Profetului Miheia” de I.P.S. Nifon Mihăiţă.

Culmea maximă a deschiderii umanului revelaţiei la nivelul Vechiului Testament este profetismul, de aceea excursul părintelui Chirilă descoperă în această idee o primă motivaţie a lucrării. Analiza exegetică a profetismului este determinată de dorinţa de a prezenta convergenţa evenimentelor istorice spre Întruparea Domnului. Profetismul nu este un eveniment între celelalte evenimente ce constituie istoria unui popor ci însăşi culmea logistică a acesteia. Cartea se desfăşoară pe şapte părţi întregindu-se prin dinamica textului şi a unghiurilor de abordare. În prima parte autorul analizează profetismul din perspectiva revelaţiei vechitestamentare vizând două linii fundamentale: profetismul ca asumare a unei persoane alese de Dumnezeu în actul teofanic spre anularea limitatului cunoaşterii omului şl profetismul ca eveniment religios ce introduce omenirea într-o dimensiune hristologică a existenţei sale, făcând distincţia „teoretică” între Mesia – mesianism şi ideea mântuirii existentă în concepţia iudaică şi în cea a altor popoare.

Autorul ne previne că vom putea găsi în scrierile profeţilor adevăruri de credinţă „dacă nu în întregime noi, totuşi mai dezvoltate şi poate mai clar exprimate decât în Legea lui Moise”. Cheia interpretării mesajului profetic la Osea este oferită de succesiunea tematică: Lege – teofanie, tip – arhetip şi cunoaştere – iubire, care nu reclamă o întoarcere în timpul istoric, ci vizează „mersul ascendent al istoriei spre Fiul”.

Partea a doua prezintă cartea Profetului care prin iubire dobândeşte forţa restaurării şi a revelării iubirii divine fiind numit pe bună dreptate „Profet al dragostei”. (Doorly William, Prophet of Love). Aspectul tematic principal al cărţii îl constituie „hierogamia dintre Israel şi Dumnezeu.

Citeste mai departe…

Recenzie: COSTION NICOLESCU „SPRE O CULTURĂ LITURGICĂ”

Cristian Muntean Fara comentarii

COSTION NICOLESCU „SPRE O CULTURĂ LITURGICĂ”, PREFAŢĂ DE TEODOR BACONSKI, ED. ANASTASIA, 1999, 187 P.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 1/2000

Una dintre cărţile care marchează acest sfârşit de secol este, fără îndoială, cea a domnului Costion Nicolescu. Deşi este alcătuit din mai multe articole, apărute în diferite reviste de cultură, cartea îşi defineşte „întregul” prin gradaţia tematică a capitolelor ce dau senzaţia unor trepte iniţiatice spre marele act liturgico-euharistic.

Dacă admitem ideea potrivit căreia „cartea este forma superioară şi complexă de expresie a spiritului” (pr. V. Coman, „Cartea în slujba păstoririi creştine”), putem înţelege mai uşor „devenirea” autorului ce reactualizează dimensiunea ontologică a existenţei româneşti.

Complexitatea expresiei spirituale este susţinută şi de diversitatea unghiului de analiză ce transformă cartea într-un adevărat dicţionar capabil să deschidă câmpuri de meditaţie în expresii pe cât de folosite pe atât de recunoscute ca manieră de interpretare.

Bucurându-se de o prefaţă a reputatului teolog Teodor Baconski – ce rezumă cartea prin câteva cuvinte deosebit de inspirate: „glasul care strigă în pustie are câteodată puterea de a desfereca Grădina deliciilor” – Costion Nicolescu ne introduce în grădina cuvintelor sale cu simplitatea ascetului în căutarea mântuirii universale.

Citeste mai departe…

Recenzie: Andrei Scrima, „Timpul Rugului Aprins, Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană”

Cristian Muntean Fara comentarii

Andrei Scrima, „Timpul Rugului Aprins, Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană”, Editura Humanitas, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2000

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 1/2001

La numai patru ani de la prima apariţie în limba română, cartea părintelui Andrei se bucură de o nouă ediţie, accentuând pentru contemporani marea nevoie de duhovnicie şi duhovnic deopotrivă.

Personalitatea părintelui Andrei este pentru mulţi aproape necunoscută. A trăit „aproape neştiut şi necunoscut” (vezi cuvântarea Patriarhului Teoctist la înmormântarea pr. Andrei) de cei de acasă, împlinindu-şi rugăciunea tinereţii sale: „Păstrează-mă Doamne, întotdeauna, străin şi singur”. Reperele biografiei sale sunt impresionante şi descoperă un spirit neliniştit, mereu în căutare de cunoaştere. În excelenta prefaţă a cărţii, domnul Andrei Pleşu, ne avertizează că avem în fată un personaj greu de „sistematizat”: „Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi totuşi om de lume, ortodox, clar cu o anumită aromă iezuită, Andrei Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rûmi şi din Rilke, din Emily Dickinson, şi Ion Barbu, din Upanişade şi din Evanghelie”.

Cărţii i se descoperă, în viziunea aceluiaşi A. Pleşu o întreită noutate. Prima ar fi una de limbaj în care jargonul „popesc”, „stilistica” leneşă a semidoctismului parohial, este înlocuit cu fineţea şi erudiţia.

A doua noutate, care decurge din prima, constă în recuplarea discursului teologic la metabolismul culturii, demonstrând că hermeneutica religioasă nu trebuie să adopte un aer arhaic şi analfabet pentru a fi autentică. Între cult şi cultură, inteligenţa respiră cald şi firesc.

A treia noutate e deschiderea ei inter-religioasă, invocând alături de Sf. Scriptură, Coranul, mistica persană, Kabbala şi orice tradiţie din care se poate recolte o lumină ajutătoare.

Cartea este alcătuită din trei părţi oarecum separate: „întâlniri în jurul unui pelerin străin”, „Timpul Rugului Aprins, Grupul de la Antim” şi „Maestru şi discipol în Răsăritul Creştin”, care văd pentru prima dată lumina tiparului împreună, fiind marcate de aceeaşi problematică a duhovnicului (maestrul spiritual) din perspective diferite.

Prima parte „întâlniri în jurul unui pelerin străin” ne propune o „lectură hermeneutică” a scrisorii părintelui Ioan cel Străin, cu un vădit caracter testamentar. Personalitatea părintelui Ioan cel Străin (Ioan Culighin) este pusă în legătură cu obştea mănăstirii Cernica unde s-a stabilit venind din Rusia împreună cu mitropolitul Rostovului. Cu timpul, el face cunoştinţă cu „vârfurile” mişcării spirituale de la Mănăstirea Antim (Sandu Tudor şi părintele Benedict Ghiuş), unde este invitat să ţină o seamă de conferinţe, fiind unul dintre practicanţii „rugăciunii inimii”. Despre influenţa lui asupra grupului de la Antim a apărut o excelentă lucrare îngrijită de prof. Gheorghe Vasilescu: „Cuviosul Ioan cel Străin. Din arhiva Rugului Aprins”. (Anastasia, 1999). De aceea demersul părintelui Andrei nu este întâmplător, descoperindu-ne profunzimea unei gândiri ancorată într-o autentică trăire duhovnicească.

Apelativul de „străin” este explicat de autor cât se poate de convingător „Străinul este străin pentru că se află în mers, pentru că nu se aşează în condiţia – sedentară – a familiarităţii noastre curente, pentru că este în perpetuă „transformare”, dezvăluire de înţelesuri”. Viaţa monahală este asemănată acestei „înstrăinări”: „să devii străin acestei lumi”.

Mărturisirea părintelui Ioan, ne spune Scrima, e vorbire în stare de rugăciune. Există un anume fel de a citi Scriptura în stare de rugăciune; există o Scriptură a monahului, alta decât cea a lecturii publice. Autorul aminteşte de una din apoftegmele părintelui Vasile de la Poiana Mărului: „Dacă nu ai un părinte duhovnicesc, cu durere să-1 cauţi”, ce poate fi considerată ca mesaj autentic şi programatic pentru generaţiile de azi şi de totdeauna.

Binecuvântarea, spune autorul, vine de la o sursă şi vizează un recipiendar, presupunând esenţialmente un dar. Ea e un ritual de transmitere, aş spune de iniţiere duhovnicească. Părintele Andrei face distincţia dintre darul de a trăi duhovniceşte, iniţierea cuprinsă în binecuvântare şi darul de a o putea transmite celorlalţi, atât de propriu părintelui Ioan Culighin.

Citeste mai departe…

Recenzie: Ieromonah IUVENALIE IONAŞCU: „STAREŢUL GHEORGHE DE LA CERNICA ŞI MIŞCAREA PAISIANA”

Cristian Muntean Fara comentarii

Ieromonah IUVENALIE IONAŞCU: „STAREŢUL GHEORGHE DE LA CERNICA ŞI MIŞCAREA PAISIANA”, Ed. Anastasia, Colecţia „Comorile pustiei” 1999. 193 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/2000

Cartea pr. Iuvenalie Ionaşcu se înscrie pe linia monografiilor ce tind să întregească panteonul incomensurabil al sfinţilor români. Demersul pr. Iuvenalie este legitimat de frumuseţea şi competenţa articolelor semnate în „Telegraful român”, dar mai ales de „modernitatea” lor văzută dintr-o perspectivă eclesială.

Cartea pe care o semnează, într-o prestigioasă instituţie universitară din Roma, ne face să credem că spiritualitatea românească a mai câştigat un pas in cunoaşterea ei „extra muros”, adică dincolo de hotarele ei ontologice.

De la început autorul ne previne de autenticitatea celor două spiritualităţi recunoscute la români: cea paisiană generată de sfântul Paisie Velicikovski şi cea cernicană avându-1 drept „gheron” pe stareţul Gheorghe, ucenic al lui Paisie. Lucrarea îşi propune să analizeze în primul rând ,,unitatea şi compatibilitatea” dintre ele, datorate aceluiaşi izvor unic. care este tradiţie monahală răsăriteană. Cele două spiritualităţi sunt în opinia autorului ,,ca două braţe ale aceluiaşi râu, unul îndreptându-se spre Rusia, celălalt apucând spre Ţările Române.

Cartea Pr. Iuvenalie urmează cu rigurozitate un demers ştiinţific cuprinzând în cele două părţi elementele esenţiale în înţelegerea continuităţii spiritualităţii cernicane în raport cu spiritualitatea isihastă românească anterioară secolului lui Paisie.

Personalitatea stareţului Gheorghe este studiată în contextul problemelor politico-religioase din ţările ortodoxe şi al reînnoirii monastice realizată la noi de stareţii Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski, având puncte comune cu mişcarea palamită din sec. al XlV-lea ce propunea un model asemănător de înviorare monastică.

Citeste mai departe…

Recenzie: Teodor Baconsky „PUTEREA SCHISMEI, UN PORTRET AL CREŞTINISMULUI EUROPEAN”

Cristian Muntean Fara comentarii

Recenzie: Teodor Baconsky „PUTEREA SCHISMEI, UN PORTRET AL CREŞTINISMULUI EUROPEAN”, Editura Anastasia, 2001, 357 p.

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 2/2002

Există în scrisul domnului Baconsky ceva seducător şi senioral ce te invită, provocator, la o dezbatere interioară ce construieşte, la scara omului contemporan, un posibil profil al atitudinii creştine.

Cartea de faţă se compune din eseuri şi conferinţe care au în prim plan creştinismul ca interval între deja şi nu încă (după o celebră expresie a părintelui Stăniloae), ca „loc unde proximitatea Revelaţiei se îngână cu iminenţa mântuirii”.

Autorul este preocupat de aşezarea tradiţiei creştine în era postmodernă, relaţia dintre comunitatea credincioasă şi societatea civilă şi rostul dialogului ecumenic într-o Europă supusă atâtor prefaceri instituţionale, accentuând lipsa Bisericilor din România de a valorifica ceea ce le uneşte spre configurarea unui spaţiu obştesc al binelui… (vezi în acest sens şi precedenta carte a autorului „Ispita binelui. Eseu despre urbanitatea credinţei”).

Cartea este grupată în jurul a patru „problematici” ce vizează societatea modernă punctând din unghiuri diferite posibile regăsiri neconjuncturale: antropologice, ortodoxe, catolice şi europene.

Pentru cei familiarizaţi cu „stilul baconskyan” de abordare a perspectivelor creştine cartea de faţă se prezintă şi se recomandă de la sine. Pentru cei ce mai bâjbâie prin „catacombele modernităţii” dl. Baconsky le propune acest demers spre lectură ca pe un posibil model metanoic întemeiat pe „sacrificarea lucidă a intelectului”.

Primul capitol – Antropologice – ne introduce, realist, în complicata realitate românească ce se regăseşte greu în spaţiul spiritual cu valenţă eshatologică. Regăsirea ţine de enumerarea responsabilităţii personale în termenii unui creştinism viu ce se dobândeşte, concret, sub epitrahilul duhovnicului. A-ţi asuma responsabilitatea, conchide autorul, înseamnă a socoti că propriile fapte îţi decid soarta eshatologică.

Citeste mai departe…

Recenzie:Danion Vasile, părintele Ilarion Olaru „Dărâmarea idolilor, apostazia New Age”

Cristian Muntean Fara comentarii

Danion Vasile, părintele Ilarion Olaru „Dărâmarea idolilor, apostazia New Age” Ed. Carte Creştină, Bucureşti 20011

Pr. Dr. Cristian Muntean, Legea Românească nr. 1/2003

Una din cărţile care ar putea trece neobservat, în amalgamul de ofertă editorială religioasă, ar putea fi şi cartea lui Danion Vasile „Dărâmarea idolilor, apostazia New Age”.

Ce te atrage în mod esenţial în această carte este naturaleţea stilului ce nu se complică în afirmaţii teologale complicate ci izvorăşte dintr-un dat nativ, o urmă a bunului simţ, ce te provoacă spre un dialog interior sincer având la bază totuşi, o bogată bibliografie, să-i zicem „de specialitate”.

Cartea se deschide neconvenţional printr-o „scrisoare către un prieten” sau i-am putea spune mai bine ,,12 capete despre credinţă” în care autorul îi scrie unui oarecare Toma, încercând să-i lămurească în câteva aspecte legate de credinţă, bineînţeles cu nuanţele ei atât de diferite de la om la om.

Esenţialul acestei epistole stă în faptul că credinţa nu este lăsată de Dumnezeu să fie limitată la o dovadă incontestabilă. Atunci ea s-ar transforma în certitudine şi n-ar mai avea nevoie de „exerciţiul” nostru în credinţă. Credinţa noastră înseamnă căutare, prezenţă, acţiune, atitudine etc. Fără această viziune aşa-zisa noastră credinţă n-ar avea nici o bază sau responsabilitate.

Citeste mai departe…

« Precedenta Urmatoarea »