În curând, la Editura Agnos va apãrea un nou volum purtând semnãtura lui Klaus Kenneth. Cãlãtor pe pãmânt românesc. Convorbiri. File de jurnal reprezintã o carte-dar a autorului pentru cititorul român, oferitã în preajma noului sãu turneu în România.
Structuratã în douã pãrþi (De ce sunt ortodox ºi Cãlãtor pe pãmânt românesc), volumul insereazã o serie de convorbiri realizate cu Klaus pe vremea ºederii sale în România, din toamna trecutã, precum ºi un Jurnal al cãlãtoriei sale, înfiripat în acele zile, cu amãnunte de o savoare extraordinarã.
Convorbirile, realizate de Romeo Petraºciuc ºi Raluca Toderel, sunt grupate sub genericul De ce sunt ortodox, având ca titluri-reper formulãri de genul: „Calea Ortodoxiei este drumul regal”, De ce Ortodoxia, Pãrintele Sofronie ºi fascinaþia dragostei lui Hristos, „Au venit demonii ºi mi-au dat puterile cãutate ºi dorite”, ÃŽn ghearele morþii trupeºti ºi sufleteºti, „Dumnezeul nostru nu e fitecine”.
Cea de-a doua parte e o frescã de o suavitate aparte a primului contact al lui Klaus Kenneth cu România, din toamna anului trecut, pagini în care autorul se dezãluie cititorului extrem de familiar cu poporul în mijlocul cãruia ºi-a dus mãrturisirea vreme de trei sãptãmâni. Detalii luminoase, punctãri de o francheþe ºi luciditate dezarmante, într-un stil inconfundabil de bucuros, fac din aceste pagini unele ce se abandoneazã lecturii cu o voluptate aleasã, pilduitoare.
„Cunosc destul de bine lumea - spune Klaus în finalul acestei lucrãri - ºi cred, acum, cã românii sunt cel mai evlavios popor de pe pãmânt, care nu vede nicio diferenþã între bisericesc ºi lumesc.
Fie ca Dumnezeu sã apere aceastã credinþã ºi sã o întãreascã. Fie ca El sã preschimbe superstiþiile în credinþã ortodoxã. Fie ca El sã îi scoatã, în timpul Liturghiei, pe oameni din timp ºi din spaþiu. Aici, la Liturghie, mã simt bine ºi liber, mã simt acasã, iar inima mea tânjeºte plinã de bucurie spre momentul împãrãºirii. Fãrã aceasta, restul nu ar fi decât „spectacol mort”! Dar nu, aºa ceva nu s-ar potrivi României! Credinþa moartã nu e credinþã ortodoxã! Simt adânc în mine cã aparþin ºi eu acestui loc, cã, într-un anumit fel, sunt ºi eu român, cã sunt una cu ei ºi cã fac parte din poporul lor. E un lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Aceasta este Ortodoxia!
Dumnezeul meu, cât sunt de fericit pentru întreaga cãlãtorie! Aici nu rãmâne decât o singurã posibilitate: reîntoarcerea!
Dumnezeu sã binecuvânteze România!”
Cartea e tradusã din limba germanã de Raluca Toderel (traducãtoarea volumului Douã milioane de kilometri în cãutarea Adevãrului) ºi va fi prezentã, în curând, în librãrii.
13 x 20 cm
224 pagini
|