Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA AREOPAG
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MAICA ECATERINA FERMO
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Poet de contrabanda </b> <br> Cezar Haiura
Poet de contrabanda
Cezar Haiura

13,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
Intampinarea luminii
Pr. Nicolae Stoia
9,00RON

Intampinarea luminii
Pr. Nicolae Stoia


Dorul dupã Luminã

Ceea ce ├żine de spirit ┬║i inefabilul dup├ú care acesta ├«nseteaz├ú, pe care doar poezia ├«l poate exprima, va continua s├ú fie mereu actual. O astfel de poezie ne ofer├ú preotul-poet Nicolae Stoia, care are darul de a transforma experien├żele spirituale ├«n sublimul poeziei, ├«n care se simte gravitatea orei ┬║i atingerea de aripa transcendentului. Discursul s├úu liric curge ├«n valuri care se ├«ntretaie, accentu├ónd, revenind, sintetiz├ónd poetic mesajul, ├«ntr-o dinamic├ú ne├«ntrerupt├ú ┬║i coerent├ú, din care se ├żese ├«n laude o aureol├ú spiritului ┬║i aspira├żiei spre cunoa┬║terea superioar├ú.
├Än acela┬║i timp, ├«ns├ú, o bogat├ú cantabilitate interioar├ú a poemelor se las├ú ghicit├ú cu fascina├żie sub haina cuvintelor relativ simple, uzual religioase. Ea provine din neostenta├żia unei vie├żi tr├úit├ú zi de zi sub semnul celor sfinte ┬║i alese, a unei calde intimit├ú├żi cu adev├úrurile dintotdeauna ale credin├żei ├«n Dumnezeu. Dac├ú-i cite┬║ti poemele, ajungi, ├«n mod normal, s├ú locuie┬║ti ├«n fiecare cuv├ónt care descifreaz├ú dialogul poetului cu adev├úrurile sfinte, modul ├«n care realitatea divin├ú se reflect├ú ├«n cea uman├ú, chipul ├«n care tot ceea ce ├żine de sfera sacrului se ├«mbin├ú cu cele p├úm├ónte┬║ti: „Cred c├ú ob├ór┬║ia cerului e-n ├ż├úr├ón├ú / Eu cred c├ú pl├ónge-n trupul ├ż├úr├ónii / Glas de luceferi ad├ónc ├«ntemni├ża├żi” (Fra├żi).
Retorica profunzimii nu-i transform├ú poezia ├«ntr-o fabric├ú de teze, convins fiind c├ú „Filosofia e pohfal├ú ┬║i u┬║ur├útate / De sine plin├ú…” (Smerire). Inteligent, poetul strecoar├ú ├«n corpul discursului poetic imagini terne, menite s├ú anihileze elanurile riscante care ar putea-o transforma ├«n banal├ú ├«nv├ú├ż├útur├ú: dore┬║te s├ú imprime prin poezie un mod teologic de a sim├żi ┬║i a g├óndi, pornind de la ideea c├ú ├Äl purt├úm pe Dumnezeu ├«n noi ┬║i c├ú „Teologia e tulpin├ú de n├údejde / ├Äntrez├úre┬║te taina, nicidecum strive┬║te (Smerire). Angajaz├ú un ingenios joc de specula├żii ├«n termeni poetici, f├úr├ú ├«nc├úrc├útur├ú conceptual├ú for├żat├ú, a┬║a ├«nc├ót poezia sa mul├żume┬║te apetitul pentru decod├úrile savante, dar ┬║i setea de emo├żii ┬║i cunoa┬║tere a cititorului genuin, cu sensibilitate nepervertit├ú.
Poetul afirm├ú c├ú fiin├ża uman├ú e destinat├ú c├úut├úrii unui sens al existen├żei sale ┬║i demonstreaz├ú poetic faptul c├ú purt├úm dorin├ża de transcendere, at├ót de noi ├«n┬║ine, c├ót ┬║i din lumea ├«n care ne este dat s├ú petrecem; o dorin├ż├ú de a ne dep├ú┬║i propria condi├żie ┬║i de a evada din hotarele noastre p├úm├ónte┬║ti. ├Änt├ómpinarea Luminii este un demers poetic care exprim├ú deschiderea existen├żei umane c├útre orizontul care ne transcende, dar care se odihne┬║te, totu┬║i, ├«n miezul fiin├żei noastre.
Omul nu este condamnat la neputin├ża cunoa┬║terii ┬║i a comunic├úrii cu Divinitatea; dimpotriv├ú, cunoa┬║terea prin iubire, mai presus de cunoa┬║terea ra├żional├ú, poate da sens ┬║i ra├żiune superioar├ú „├«nt├ómpin├úrii” Luminii, un demers care „lumineaz├ú omul” ┬║i ├«ntreaga natur├ú: „P├ón├ú ce Lumina va s├ú ne limpezeasc├ú… / S├ú se ├«nve┬║m├ónteze ├«n purpur├ú ├ż├úr├óna! / A-nv├ú├żat-o Logosul cum s├ú str├úluceasc├ú” (Lic├úr). Omul a fost creat din iubire, ├«n expresia sa des├úv├ór┬║it├ú, tot a┬║a cum are libertatea s├ú accepte chemarea divin├ú sau s├ú o refuze. Autorul vine, prin st├úruin├ża sa poetic├ú, ├«ntru ├«nt├ómpinarea ei, pledeaz├ú pentru „├«nt├ómpinare”. El nu interpeleaz├ú Divinitatea, ci o „caut├ú”, pentru c├ú Dumnezeu se afl├ú ├«n chiar setea sa de cunoa┬║tere, pe care o actualizeaz├ú ├«n versurile sale cu at├óta c├úldur├ú ┬║i convingere ├«n sim├żire.
Este ┬║i „├«nfrico┬║at de iubire”, dar ┬║i „├«nsetat de mireasma tainelor”, care-l apropie de Divinitate ┬║i-l fac s├ú desfid├ú „lumea cu st├ólpii ei trufa┬║i de fum” (├Änfrico┬║at de iubire). Simpla existen├ż├ú lumeasc├ú nu-l satisface ┬║i dore┬║te s├ú-i p├útrund├ú tainele, f├úr├ú s├ú le ucid├ú. Nicolae Stoia tinde s├ú se autodefineasc├ú teologic ┬║i eclesiastic ├«n raport cu lumea, iar „dorul de Lumin├ú” ├«i umple abisul interior. Deschide privirea cu pio┬║enie c├útre abis ┬║i spre ceea ce Dumnezeu a creat. Nostalgia poetului dup├ú Lumin├ú e o voca├żie ┬║i confer├ú datele unei aspira├żii superioare, celui care dore┬║te s├ú se desprind├ú de condi├żia „de lut”, care i se pare a fi „f├úr├ú de har”. Trupul omenesc e trec├útor, dar valorile spiritului sunt eterne. „N├úuc” ┬║i „orb”, poetul ├«nseteaz├ú dup├ú cunoa┬║terea superioar├ú, care nu i se relev├ú dec├ót prin „st├úruin├ż├ú”.
Reg├úsim ├«n aceast├ú „st├úruin├ż├ú” ceva din atitudinea arghezian├ú ├«n raportarea la Dumnezeu, dar lipsit├ú de ├«ncr├óncenare ┬║i tragism, pentru c├ú poetul nu pleac├ú ├«n demersul poetic de la ideea neg├úrii existen├żei divine. ┬¬i, oare, nu-i aspira├żia spre cunoa┬║terea divin├ú cea mai ├«nalt├ú dintre toate, care nu se pot ├«ntrema dec├ót dup├ú ce ai urcat alte sc├úri spre ├Änalt?
Poezia, ├«n sine, este pentru Nicolae Stoia „un zvon de frumuse├że” (Smerire), care nu strive┬║te tainele, ci doar le ├«ntrevede. Raportarea poetului la lume ┬║i la Divinitate e una conceptual├ú, cum e firesc, f├úr├ú ca preceptele s├ú sufoce lirismul poemelor. ├Äns├ú┬║i vremea „se petrece”, iar ├«ntr-un final, firea pleac├ú spre „p├órguirea ├«n Lumin├ú” (Toamna). Sufletul omului e „o genune” cu ad├óncimi ┬║i taine ├«n care „t├úl├úzuie┬║te dorul de eternitate”. Aspira├żia calm├ú spre ve┬║nicie e dublat├ú de triste├żea irosirii clipelor spre z├úri ne┬║tiute, care-i c├ónt├úresc omului „hora” petrecerii sale.
Poetul vrea s├ú se prezinte ca o fiin├ż├ú dual├ú: o parte din el, „cest├úlalt”, prive┬║te spre via├ża „bolnav├ú” ├«n care b├óntuie o molim├ú, „bole┬║te” f├úr├ú s├ú dramatizeze. „Cel├úlalt”, cel care „├«n┬║fac├ú cuvinte”, strig├ú, sufer├ú pentru c├ú nu poate str├úpunge taina (Apa). „├Änt├ómpinarea Luminii” ├«nseamn├ú apropierea de Divinitate, dorin├ża trecerii dincolo de „s├úr├úc├úcioasele hotare”, dorindu-L pe Dumnezeu cu toate sim├żurile, voind s├ú-I aud├ú cuv├óntul ┬║i s├ú simt├ú adierea „cerescului ve┬║m├ónt” (Toma). Interesant este ┬║i dialogul cu moartea, care s├úl├ú┬║luie┬║te ├«n „genunea trupului” omenesc al├úturi de „dorul de eternitate” (Rembrandt: Lec├żia de anatomie). O definire metaforic├ú, concentrat├ú, sugestiv├ú a mor├żii g├úsim ├«n poezia Ob├ór┬║ie, una dintre cele mai reu┬║ite ale volumului: „├Äns├óngerat / Cuv├óntul / ┬¬i ├«ntristat / S-a fost dus. / Sf├ór┬║itul / E ob├ór┬║ia / Fr├óngerilor / C├útre dinsus”. ├Än alte poezii, moartea este o entitate „hulpav├ú”, av├óndu-┬║i s├úla┬║ul ├«n carnea trupului omenesc, f├úr├ú a-i putea nimici, ├«ns├ú, „s├ómburele de eternitate”, ┬║i f├úr├ú s├ú-i poat├ú cunoa┬║te „sensul cunoscut doar mie” (Hulpava).
Lirica preotului-poet Nicolae Stoia este una a jocului lucid cu lumina ┬║i umbra, aidoma func├żiunii vitraliilor unei biserici suflete┬║ti. E o poezie despre om ┬║i aspira├żiile sale superioare ├«ntru cunoa┬║terea ┬║i des├úv├ór┬║irea interioar├ú ┬║i spiritual├ú care ne reaminte┬║te c├ú elementul dominant al umanit├ú├żii noastre este dumnezeirea, iar atunci c├ónd ├«i pierdem sensul, pierdem ├«nsu┬║i sensul umanit├ú├żii noastre.
├Änt├ómpinarea Luminii este o carte frumoas├ú, o laud├ú ├«ntru risipirea ├«ntunericului ┬║i o poftire ├«ntru eliberarea oamenilor de povara lui, oameni care lupt├ú cu propria lor z├úd├úrnicie, ajut├óndu-i s├ú se preg├úteasc├ú pentru primirea Luminii prin c├úutare ┬║i credin├ż├ú, prin frumuse├żea cuv├óntului poetic care t├úm├úduie┬║te r├únile suflete┬║ti. Dumnezeu nu Se g├úse┬║te numai ├«n cuv├óntul poetic, ci ┬║i ├«n foamea preotului-poet Nicolae Stoia dup├ú aceast├ú minunat├ú frumuse├że. Caut├ú lumina, deschiz├ónd o fereastr├ú spre eternitate, dar ┬║i spre propriu-i ad├ónc sufletesc de aleas├ú sim├żire ┬║i credin├ż├ú ├«ntru Dumnezeu ┬║i iubire de oameni.
Preotul-poet Nicolae Stoia se afl├ú ├«n miezul str├úduin├żelor omene┬║ti prin intrarea ├«n gr├údina poeziei c├úreia „├«ntreb├ónd i se smere┬║te” cu ad├ónc├ú plec├úciune ├«naintea Luminii.

Prof. Livia Mãrcan

Acest produs a fost adaugat la data de Mar■i 04 Mai, 2010.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Intampinarea luminii
Pr. Nicolae Stoia
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2021 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


emistic