La Mulţi şi Fericiţi Ani, Iubite Maestre Dan Puric!…

Vorbind în câteva cuvinte sărace dar sincere, omagiale şi aniversare, despre cel care s-a născut la 12 februarie 1959 în ţinuturile Buzăului, mai exact, pe Valea Siriului, la Nehoiu, voi susţine că actorul, regizorul şi mărturisitorul creştin Dan Puric stabileşte de la bun început identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută, autentică şi nefăţarnică. Aş spune că anticipează esenţialitatea sensibilităţii şi a sensibilizării, prin propria-i sensibilitate, surprinzând, totodată, prin structura raţională a ideilor, create chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă, de pildă, este una de natură spirituală, pe care Artistul total - Maestrul Dan Puric, o deţine şi o transmite tuturor ca pe o revelaţie încercată şi alimentată de el însuşi, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul sincer şi (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate artistul, devenind una cu el, transformând momentul ori clipa în eternitate şi veşnicie. Este adevărat că frumuseţea trebuie mai întâi simţită, şi abia după aceea să încerci să o explicit, dacă îţi este cu putinţă. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăţie de gesturi şi mişcare a corpului omenesc, prin care să te poţi exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înţelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluieşte în el, şi a făcut din acest dans un mod de viaţă.

„Undeva, ascunse în negura vremurilor, teatrul şi dansul sunt la frontieră. Amândouă au origine sacră - spunea Dan Puric, într-o discuţie despre pasiune şi spirit, despre nevoia disperată de comunicare a gândurilor, a sentimentelor şi adevărurilor - pentru el, la început a fost teatrul, după care a venit pantomima. Dansul a fost după aceea, ca o nevoie de comunicare dincolo de cuvânt, ca o nevoie disperată de a desfiinţa prăpastia dintre mine şi spectator, care la vremea aceea, era student, şi era destul de bine fixată prin ideologie, printr-o cenzură puternică ce creea această prăpastie de comunicare a adevărului. “Dansul este simbolul graţiei în artă, şi aşa cum recunoaşte Maestrul, ca şi muzica, el are această calitate deosebită de a depăşi graniţele.

Citeste mai departe…

“Tara de dincolo de negură” - Dan Puric la Robert Turcescu - 100% in seara de Crăciun -2009

(16 august)

Aici si transcrierea filmului (Vreau sa mor crestin.Loveste!).
Vezi si:

• Jertfa roditoare a Sfinţilor Martiri Brâncoveni
• Sfinţii martiri Brâncoveni

Interviu cu actorul şi regizorul creştin Dan Puric

Interviu realizat de Stelian Gomboş

“Suntem un Neam suferind care trebuie să învețe să se ridice în numele lui Hristos la demnitatea creștină!”

Domnule Dan Puric numele Dumneavoastră nu mai are nevoie de nici o prezentare. Sunteţi considerat pe drept cuvânt un Petre Ţuţea al acestui început de veac!

E prea mult!

Fără a fi prea indiscret, având în vedere faptul ca prezentaţi o conferinţă cu tema “Cine suntem”, V-aş întreba: Cine sunteţi domnule Dan Puric? Aş uza de întrebarea trimişilor cărturarilor şi fariseilor adresată Sfântului Ioan Botezătorul, fără a mă identifica însă cu aceştia: “Ce spui tu despre tine însuţi?” (Ioan 1,22). Mă refer ca om! Ca artist!

Cred că mă pot articula ca o stare de conştiinţă, înainte de a fi artist. Mie mi s-a părut importantă o afirmaţie, care într-un fel m-a clătinat în prejudecăţile mele. Când eram la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, aveam un secretar literar foarte inteligent şi care avea răspunsuri din astea paradoxale. El mi-a spus că “Eminescu a fost şi poet!” Şi am zis: “Cum adică domnule, a fost şi poet?” Şi el mi-a zis: “Da! Pentru că mai înainte de toate Eminescu a fost o conştiinţă!” Nu e de ajuns să fii un artist dacă nu eşti dublat de o conştiinţă. Altfel cazi în publicitate sau cazi numai în ceea ce se numeşte talent. Talentul fără conştiinţă în sine nu are o valoare foarte mare. Iar în lipsa aceasta totală de conştiinţe şi de conşteintizare, cred că este un exerciţiu de toaletă intimă. Asta e tot ceea ce pot să spun despre mine.

V-aţi afirmat ca un autentic şi constant mărturisitor al lui Hristos. Mântuitorul spunea: “Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în fața oamenilor, de acela Mă voi lepăda și Eu în fața Tatălui Meu Care este în ceruri”(Matei, 10, 32-33). Cum este să fii un mărturisitor al lui Logosului în vremurile pe care le trăim astăzi, în care constatăm o permanentă împotrivire faţă de Biserica lui Hristos?

Cum să zic, lucrul acesta a devenit organic pentru societate. Poate că dacă societatea era normală în termenii creştini, locul meu era unul mai firesc. El a devenit unul nefiresc în contextual în care eu ca artist, ca actor şi regizor, mă apuc să fac ceea ce nu ar trebui. Adică discutăm de lucruri care sunt de la sine înţelese. Credinţa este de la sine înţeleasă. Noi suntem puşi în situaţia anormală de a ne motiva. E o cădere în tunelul istoriei, în sens invers, pentru că tu te apuci să faci o treabă care s-a făcut cu secole înainte, adică să-l mărturiseşti pe Hristos. Să înţeleg că între timp ce s-a făcut? De 2000 de ani ce se face? Tocmai că Persoana care este aici, Iisus Hristos, este ideea de scandal uriaş. Nu s-au potolit. Îi doare şi după 2000 de ani!

A-ţi afirmat recent într-un interviu acordat jurnalistului Claudiu Târziu: “Credinţa mi-a schimbat felul de a privi viaţa! “. Cum aţi ajuns Domnule Puric la credinţă? Nu ştiu dacă nu e o întrebare prea indiscretă!

Citeste mai departe…

Dan Puric - cadoul de pasti al lui Robert Turcescu, in emisiunea 100% la RealitateaTV - aprilie 2009

Partea I (incepe la minutul 1)

Partea II (incepe la minutul 7)

Volumul “Despre Omul Frumos” va fi lansat Luni, 2 Martie 2009, orele 17:00 la Libraria “M. Sadoveanu” din Bd. Magheru in prezenta Domnului DAN CEACHIR si a Domnului Prof. univ. dr. GHEORGHE CEAUSU.
Cartea este o dezvaluire diafana a identitatii asumate, o noua pasire, transparenta, sigura, inspre inima memoriei.

Dan Puric urmeaza, si ne indruma sa ascultam, in spatiile pline de finete ale acestui volum, mai ales, pulsul amintirilor de nesters ale inimii, pentru a descoperi cararile vietii invesnicite ale Omului Frumos.
Nelipsita de incizii atitudinale, Despre Omul Frumos, nu este atat o carte de idei, cat mai degraba una a atmosferei radioase, a adierii de vant subtire, purtator de buna mireasma.

“A te re-imprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieteni cu tine insuti. Niciodata ca acum omul n-a fost mai despartit de sine. Mai neatent cu sinele sau si, paradoxal, atat de atent cu ego-ul sau. Intre un narcisism biologic si o deprimare sufleteasca este asezata cusca in care se zbate omul de azi. (…)
Prin aceasta re-imprietenire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altfel pe tine insuti si vei gandi si altfel despre tine; se va-ntampla in felul acesta o restaurare ontologica si, de ce nu, o vindecare.“ Dan Puric

Autorul va oferi publicului prezent la eveniment, o sesiune de autografe.

Articol - La cartea Maestrului Dan Puric despre “Omul Frumos”

Motto: “Dan Puric n-a apărut întâmplător acum.

Cu o vorbă a lui Iorga: Vremea l-a scos în cale”

Omul frumos Dan Puric este un personaj misterios, talentat şi tulburător. Cu el şi datorită lui, poţi căuta şi chiar ai şansa de a găsi frumuseţile şi adevărurile ascunse în spatele lucrurilor vizibile. Mi-am imaginat întotdeauna că undeva ar putea exista un monument, care să reprezinte Omul, cu O mare, adică Omul frumos. M-am întrebat ce ar scrie el la baza acestui monument sau, de fapt, ce a putut scrie în cuprinsul celei de a doua cărţi a lui, cu acest sugestiv titlu? Cu toate aceste gânduri şi stări m-am dus la Ateneul Român - la conferinţa (de fapt, întâlnirea de suflet şi comuniune) şi la prezentarea ori lansarea cărţii despre “Omul Frumos”. Şi acolo, în întâlnirea respectivă precum şi în cartea pe care am cititt-o de-a lungul unei nopţi, aşezate şi blânde de februarie 2009, am găsit răspunsul, precum şi într-o declaraţie a sa de suflet, în care îşi asuma o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scânteie divină ce arde în el, purururea, şi niciodată nu se (mai) stinge. „Nu ştiu dacă acest monument ar putea fi construit în afară - a declarat artistul. Dacă ar fi aşa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Şi dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gând. În sensul că, neştiind de unde vii şi nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine, şi în acel timp binecuvântat nu mai poţi fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii şi nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Şi atunci multe lucruri s-ar anula, şi iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi, ca să putem să ne desăvârşim.”

Citeste mai departe…

Omul frumos - Dan Puric - ajuns la împlinirea unui jumătate de veac de vieţuire pământească

Vorbind în câteva cuvinte sărace dar sincere, omagiale şi aniversare, despre cel care s-a născut la 12 februarie 1959 în ţinuturile Buzăului, vom susţine că actorul şi regizorul creştin Dan Puric stabileşte de la bun început identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută, autentică şi nefăţarnică. Aş spune că anticipează esenţialitatea sensibilităţii şi a sensibilizării, prin propria-i sensibilitate, surprinzând, totodată, prin structura raţională a ideilor, create chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă, de pildă, este una de natură spirituală, pe care Artistul total - Maestrul Dan Puric, o deţine şi o transmite tuturor ca pe o revelaţie încercată şi alimentată de el însuşi, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul sincer şi (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate artistul, devenind una cu el, transformând momentul ori clipa în eternitate şi veşnicie. Este adevărat că frumuseţea trebuie mai întâi simţită, şi abia după aceea să încerci să o explicit, dacă îţi este cu putinţă. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăţie de gesturi şi mişcare a corpului omenesc, prin care să te poţi exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înţelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluieşte în el, şi a făcut din acest dans un mod de viaţă.

Citeste mai departe…

Dan Puric împlineşte pe 12 februarie 50 de ani!

Ii dorim şi noi LA MULTI ANI, sănătate, pace sufletească şi puterea de a duce la bun sfârşit ce a început!

Vezi şi:

• Dan Puric - despre decizile legislativului cu privire la cultură şi artă
• “Romania lui Dan Puric” la Robert Turcescu - decembrie 2008
• Părintele Atanasie - Lumină de om şi de neam românesc
• ALEGEŢI - acces la memorie - Dan Puric
• Arta între ştiinţă şi credinţă - Dan Puric - noiembrie 2008
• Conferinţa domnului Dan Puric - “Cine Suntem” - Sibiu.
• Dan Puric - despre schitul de la Aiud
• Dan Puric in Miezul problemei
• Dan Puric - Arta creştină
• Dan Puric - Identitatea poporului roman - Bucuresti
• Sensul vietii, al mortii si al suferintei in mileniul III
• Sa luam aminte! Sa nu cazi, popor roman!
• Dan Puric - tvr cultural - noiembrie 2007

Dan Puric face, într-o declaraţie video, o scurtă analiză a deciziilor luate de legislativ în ultima perioadă.
Citeste mai departe…