- Fragment -

Era un frate, Traian, văduv, care făcea focul la catedrala din Sibiu, pe când eram student la Facultatea de Teologie. Acesta trăia numai cu prescură şi un pic de agheasmă. Stătea acolo unde făcea focul şi, până seara, citea tot mereu Psaltirea. Era un om al lui Dumnezeu, care astăzi s-a mutat şi el dintre noi. Când s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, Sfinţia Sa, i-a spus: “Să nu ne părăseşti!” Traian a zis: “Până la moarte…” Părintele a întins mâna şi i-a zis: “Nu există moarte!”.

Aşa era Părintele Arsenie! Asta era forţa lui dumnezeiască şi duhovnicească. Credinţa lui în Înviere. El era cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat! Era în continuu cu El. Aşa cum ne-a binecuvântat şi pe noi, să fim mereu cu Hristos Cel Înviat oriunde vom merge. De aceea, Părintele Arsenie, în toate prigoanele pe care le avea, nu era trist. Noi ne întristam de câte ceva şi ziceam că, vai, ce necaz avem noi, iar dânsul suferea de zeci de ori mai mult decât noi şi nu se întrista!

Pr. Petru Vamvulescu (Sibiu)

În curând la Editura Agnos: “Mărturii despre Parintele Arsenie Boca”

Cea mai mare necurăţie a trupului este nimica toată faţă de necurăţia sufletului pângărit. Puţină apă şi puţin săpun este de ajuns ca toată murdăria trupului să fie spălată: şi noroiul, şi murdăria, şi păduchii şi urâciunea. Însă murdăria sufletului nu se poate spăla cu niciun mijloc până ce nu se înnoieşte sufletul. Un parchet murdar se spală fără să fie nevoie să-l înlocuieşti cu altul nou, ca să fie curat.
Când camera are fereastră, este uşor ca aerul stricat să fie dat afară şi înlocuit cu aer proaspăt. Însă cum se va împrospăta aerul şi camerele lipsite de ferestre şi uşi? Sufletul care are vreo fereastră îndreptată spre Dumnezeu va fi uşor împrospătat, curăţat, renăscut. Însă cum se va curăţa sufletul întinat în care nu este nicio deschizătură îndreptată spre Dumnezeu, izvorul împrospătării şi al întineririi sufletului!?

Pr. Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul

Dacă veţi avea şi răbdare în necazuri, să ştiţi că aveţi Duhul Sfânt. Iar dacă veţi avea şi putere să mulţumiţi în necazuri, străluceşte Sfântul Duh în voi. Şi să ştiţi că nu-i cu neputinţă!
Întoarce-te, dragul meu, după Sfântul Duh: ori de câte ori mulţumiţi vi se uşurează povara necazurilor. Dar voi veniţi şi ne lăsaţi crucile, fară să ştiţi că crucea noastră este mai mare. Însă de veţi asculta, darul Duhului îl veţi avea.
Este ajutor Duhul Sfânt. Primeşte-l! De câte ori zici: „Doamne, iartă-mă!” e Duhul Sfânt care străluceşte în tine. Dacă rabzi în necazuri, sălăşluieşte Duhul Sfânt în tine.
Dacă mulţumeşti în necazuri, Duhul Sfânt străluceşte în tine. Voi, care mă ascultaţi, nu ştiţi ce faceţi. Dar, când va veni vremea să ştim ce suntem, atunci veţi vedea. Zic sfinţii, că atunci vom vedea. Avraam se va căi că nu s-a ostenit mai mult. De aceea, sfinţii se osteneau de bună voie, însă, tot din dar, nu din ambiţie, sfătuindu-se cu bătrânii.
Ca să vă tămăduiţi de frică, de frica de a mărturisi pe Dumnezeu, ca să vă tămăduiţi de păcate - de unde vine frica şi deznădejdea, înţelegeţi că viaţa este trecătoare, ca o vreme în care îţi speli hainele trupului şi ale sufletului, fiindcă, cu cât îţi va fi mai curată haina, cu atât va străluci mai tare atunci când vom fi chemaţi la nuntă.

Pr. Arsenie Boca - Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

Băgaţi de seamă că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu şi duhul satanei, duhul mândriei, care te ridică împotriva lui Dumnezeu. Dacă omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca la grădină: se umple de mărăcini, se umple de păcate. Şi atunci, bietul om începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, se apropie de doaga nebuniei. Asta-i „binefacerea” pe care ţi-o dau păcatele!Ştiţi, sunt şerpi care sug vacile. Tot aşa-i şi păcatul; e un fel de dulceaţă, dar în ea e venin şi otravă. Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, pe urmă găseşti că-i venin şi otravă. Măi, fraţilor, nu fiţi ca vacile! Omul are minte. Şi dacă te tot duci după păcate, te întuneci la minte: slăbeşti dinspre Dumnezeu, şi la necaz vine satana şi-ţi aruncă ştreangul de gât ca să te câştige total. Biserica e oprită a se ruga pentru cei ce cu voia lor s-au dat satanei. Vedeţi, omul, în prostia lui, vrea să fie al „aceluia” şi satana se foloseşte de omul prost.
Nu vă lăsaţi încărcaţi de păcate, căci cu cât te laşi mai mult, cu atât te trezeşti mai neputincios la vreme de necaz. Şi atunci, în loc să zici „Doamne ajută!” îţi umblă prin cap gărgăuni să te omori, să te pierzi, să nu te mai poată scăpa nici sfinţii lui Dumnezeu.

Asta este prezenţa Sfântului Duh. Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare împărtăşanie. De aceea, creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în fiecare zi şi, de aceea, nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică. Până şi copiii erau mai curajoşi, decât mulţi oameni mari de azi.

Pr. Arsenie Boca - Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

Ştiţi ce s-a întâmplat cu oamenii? Să luăm pe Apostoli. S-au bucurat cu Iisus. Cu toate acestea, când au venit încercările, s-au temut. Erau fricoşi. Uite, acesta-i omul!A înviat Iisus şi nu vroiau să creadă, unii de bucurie, alţii de teamă. Chiar de praznicul Sfântului Duh, abia în ziua pogorârii Sfântului Duh, au deschis inimile pentru totdeauna. De acum n-au mai stat cu uşile încuiate de teama nimănui.

Acum, fraţilor, controlaţi-vă, dacă vreţi să cunoaşteţi dacă mai este Duhul Sfânt în voi sau este duhul fricii - care nu-i al lui Dumnezeu. Prin urmare, controlaţi-vă ce duh e în voi! Dacă vă e teamă să-L mărturisiţi, atunci sunteţi fricoşii din Apocalipsă. De aceea, a trimis pe Duhul Sfânt, ca să ne tămăduiască de frică.

Ştiţi cui îi este frică? Celui care are conştiinţa încărcată. Cum să ieşim din frică? Dragii mei, folosiţi-vă de cuvântul lui Iisus: “Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”.

Duhul Sfânt este Cel ce te curăţeşte pe tine atunci când ceri iertare. Căci pe nimeni n-a refuzat Dumnezeu, dacă s-a smerit. Lucrul acesta se face în faţa preotului. Vino în faţa lui şi cere-ţi iertare. De la Iisus avem acest Duh Sfânt. Dar nu putem ierta păcatele celor ce nu ne cer, celor ce nu vin. Nu putem ierta păcatele în absenţă, nu putem ierta păcatele prin poştă.

Când ţi s-au iertat păcatele în chip legal, cum e rânduiala Bisericii, atunci ai ieşit din frică.

Pr. Arsenie Boca - Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

Ne-a povestit lelea Dâmboiu, care a visat noaptea ca trebuie sa mearga la parintele la închisoare, sa-i duca sapte bucati de pânza alba, o pâine si o bucata de slanina. Sa taie felii pâinea si slanina. S-a dus, si când a ajuns, i le-a bagat usor. Si i-a spus: „Tu sa te întorci repede, sa nu-ti întorci capul înapoi, ca o sa traga dupa tine”. Pe toti paznicii i-a adormit. Când o iesit din curtea închisorii, s-au trezit paznicii, si au început sa traga. Ea  s-a dus mai încolo, speriata, si nu s-a mai vazut.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008

„Exista Rai si iad”, sunt primele cuvinte pe care le-am auzit spuse de Parintele Arsenie, rostite cu o voce puternica si care nu admitea replica, în ziua de 1 iulie 1946. Mi s-a parut un raspuns la nedumerirea mea în privinta acestor doua notiuni: iad si rai, post mortem, pe care nu le puteam concepe nici ca o gradina frumoasa, nici ca un râu de foc, reprezentând fericirea si nefericirea vesnica.

Cu aceasta afirmatie categorica si-a început Parintele Arsenie seria de predici tinute zilnic, uneori si de doua ori pe zi, între 1 si 20 iulie, de la altarul din padurea Manastirii Sâmbata.

Parintele hotarâse sa tina aceste predici în special pentru intelectuali, iar pe tarani îi sfatuia sa plece sa-si vada de gospodariile lor, caci, zicea Parintele: „Cu un intelectual am mai multa bataie de cap decât cu o mie de tarani”. Aceste predici pe care le ascultau fascinati, au fost o adevarata scoala revelatorie de spiritualitate crestina pentru majoritatea ascultatorilor, crestini prin traditie si Botez, dar nu si prin întelegerea mesajului lui Hristos în viata veacurilor pamântesti. Lipsa de întelegere si, mai ales, de acceptare fara cârtire a învataturilor vietii. La întrebarea: De ce este atâta suferinta în lume? Parintele a raspuns raspicat: „Evaziune de la suferinta nu cunosc: si Hristos a suferit. Rabda!”. Raspunsul era clar: Hristos a suferit ca Om, nu ca Dumnezeu, deci, si tu, omule, poti rabda si nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fara cârtire sau deznadejde.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008

Parintii mei au fost la o nunta în Sercaita (satul natal al mamei) si pentru ca eram rude apropiate mama a participat cu 3 zile înainte la ajutor la nunta. Într-una din zile a mâncat 2 ochiuri, ouale find tinute într-o zeama de var ca sa tina mai mult. Aceste oua i-au afectat tot organismul, în special ficatul. Dupa nunta, la vreo 2-3 zile, mama facea niste crize asemanatoare cu cele de epilepsie. Sâmbata s-a deplasat împreuna cu tata la Bucuresti la Draganescu, la Parintete Arsenie. L-au gasit pe Parintele pictând. Când au intrat pe usa bisericii Parintele si-a îndreptat privirea spre ei si a strigat catre mama: „Ce zic doctorii din Fagaras ca ai, ma?”. Mama i-a raspuns: „Epilepsie, Parinte”. Dânsul a zis: „Ma, astia te omoara cu zile. Nici ei nu stiu, dar nici tu nu stii. Stii de unde ti se trage ce ai?”. Mama a zis: „Nu stiu, Parinte”. Parintele a zis: „Adu-ti aminte când ai fost la nunta asta la tine acasa, ai mâncat doua ochiuri?”. „Da, Parinte, am mâncat”. „Ochiurile pe care le-ai mâncat au fost oua bagate în var. Sa te duci sa-i spui celei pe care le are sa le arunce pe toate ca sa nu mai îmbolnaveasca si pe altii. Tu ai fost mai sensibila si ti-a îmbolnavit ficatul. Ficatul tau fiind foarte bolnav nu-si mai poate reveni si nu se mai poate regenera decât daca mai faci un copil”. Apoi s-a uitat la tata si i-a spus: „Daca vrei ca fetele tale sa aiba mama în continuare trebuie sa mai faci înca un copil caci numai asa i se va regenera corpul”. Tatal meu a zis ca daca asta e situatia o sa mai faca un copil. La care Parintele i-a spus ca si a treia va fi tot fata, desi tata îsi dorea un baiat. I-a spus ca poate sa fie multumit de fete pentru ca-l vor asculta si vor fi în jurul parintilor. Au mai avut, într-adevar, înca o fetita, caci suntem trei surori. Mama si-a revenit si e sanatoasa.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008  

La 14 ani am fost iarasi cu mama la Draganescu; unde curtea bisericii era plina de fagaraseni, de femei din Vistea de Jos, care si în ziua de astazi merg la Prislop si fac ce trebuie pentru parastasele Parintelui. La un moment dat, pe la ora 10 a iesit Parintele din biserica si a strigat: „Fagarasencelor împrastiati-va si luati-o pe sub râpa pe câmp pentru ca securistii au plecat din Bucuresti sa ajunga aici. Când vor ajunge o sa aiba treaba cu voi si o sa va bata”. Toata lumea a început sa se împrastie, inclusiv noi. Dupa vreo jumatate de ora, mergând noi pe câmp (cumva paralel cu soseaua) am vazut masinile securitatii, 4 masini negre care se îndreptau spre biserica. Dupa care, la vreun sfert de ora, aceste masini se întorceau la Bucuresti. Vreo 6-7 persoane, între care si eu cu mama mea, ne-am întors înapoi la biserica; am stat în curtea bisericii dupa crucile de acolo. Parintele a explicat clar ca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni pentru ca securitatea l-a suparat si nu vrea sa faca greutati celor care eram acolo. Eu, copil fiind, am încercat sa ma apropii de biserica. Parintele picta unul dintre geamurile bisericii si, la un moment dat, a deschis geamul si m-a întrebat: „Ce vrei, ma?”. Am zis: „Parinte, va rog sa ma ajutati sa ajung cu bine acasa si vreau sa va întreb daca bunica mea sa se opereze sau nu ca mai are înca 6 operatii la burta si nu stie ce sa faca”. Parintele s-a uitat la mine si a zis: „Ma, sa-i spui asa: daca vrea sa mai traiasca si sa te vada pe tine si pe sora ta mireasa sa se opereze. Daca nu vrea sa mai traiasca sa nu se opereze”. Bunica s-a operat si a mai trait pâna dupa ce ne-am casatorit noi.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008

La vârsta de 7 ani am mers cu parintii mei la Draganescu, unde picta Parintele. Am început sa ma joc si sa alerg prin curtea bisericii. La un moment dat Parintele mi-a vazut dintii care erau foarte cariati. Mi-a întrebat parintii daca manânc lapte, mama spunându-i ca da. Parintele a zis: „Da, dar nu manânca lapte de vaca”. Mama i-a spus ca manânc de bivol pentru ca aveam acasa bivoli. Parintele a spus ca trebuie sa manânc lapte de vaca -un litru pe zi- pentru ca acesta are cel mai mult calciu care se fixeaza în dantura si în tot corpul pentru toata viata. Parintele s-a întors spre tata caruia i-a spus ca trebuie sa mearga acasa si sa cumpere vaca, chiar daca va trebui sa vina cu ea pe jos. I-a dat de înteles ca o va gasi la o distanta destul de mare.Asa a si fost:a cumparat-o de la o distanta de 20 km. Numai dupa ce si-a dat seama ca trebuie sa vina de la acea distanta si-a dat seama de ce l-a atentionat Parintele în acest sens. Am baut timp de un an l litru de lapte si am observat dupa câteva luni cum dintii se curata si într-un an de zile mi s-au curatat toti dintii si nu am mai avut probleme.

“Alte marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2008