Povestit-a unul din parinti ca un calugar iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a intamplat ca s-a lenevit putin. Si pe cand se lenevea, prihanindu-se zicea: suflete, pana cand te lenevesti de mantuirea ta si nu te temi de judecata lui Dumnezeu? Vezi, nu cumva sa fi apucat in lenevirea aceasta si sa te dai chinurilor celor vesnice! Acestea zicand intru sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. Intr-una din zile insa, facandu-si pravila, au venit dracii si l-au tulburat. Iar el a zis catre ei: pana cand ma necajiti? Nu va indestulati cu lenevirea vremii celei trecute? Zis-au lui dracii: cand erai in lenevire nici noi nu aveam grija de tine. Dupa ce te-ai sculat asupra noastra, si noi ne-am sculat asupra ta. Aceasta auzind fratele, se indemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu si sporea cu darul lui Hristos.

Pateric

Pe un frate il lupta gandul, zicandu-i: trebuie sa mergi si sa-l cercetezi pe cutare batran. Iar el amana zi dupa zi, zicand ca maine se va duce.Si asa, trei ani s-a luptat cu gandul.Iar mai pe urma si-a zis: iata, socotesti ca te-ai dus la batranul. Si a zis, ca si cum ar fi vorbit catre batranul acela: cum te afli, parinte, esti sanatos? De cata vreme doream sa te vad! Apoi adauga ca din partea batranului: bine ai venit, frate! Iarta-ma, ca pentru mine te-ai ostenit. Domnul sa-ti dea plata. Si punand lighean s-a spalat. Apoi facand fiertura a mancat si a baut deajuns.Si indata s-a dus razboiul de la dansul.

Pateric

Un frate a petrecut noua ani, luptandu-se sa iasa din viata de obste si in fiecare zi isi pregatea cojocul sa iasa. Si cand se facea seara, zicea intru sine: maine ma voi duce de aici. Si dimineata si zicea gandului: sa ne silim sa rabdam si astazi pentru Domnul! Dupa ce s-au implinit noua ani, asa facand, a usurat Dumnezeu toata ispita de la dansul.

Pateric

Ziceau parintii: de ti se va intampla ispita in locul in care locuiesti, sa nu lasi locul in vremea ispitei! Iar de nu, oriunde vei merge vei afla inaintea ta lucrul de care fugi. Ci rabda pana va trece ispita, ca fara sminteala sa se faca ducerea ta si in vremea pacii sa nu pricinuiasca despartirea ta vreo mahnire la cei ce locuiesc in locul acela.

Pateric

Un frate sezand la chinovie, era suparat de ganduri sa se mute. Deci, intr-o zi luand o hartie si sezand, a scris pe ea toate pricinile pentru care ii ziceau lui gandurile sa se mute din chinovie. Si dupa ce le-a numarat pe toate, mai pe urma s-a scris si pe el intreband: suferi toate? Apoi a adaugat, ca si cum ar fi raspuns: asa, cu adevarat, intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sufar!Si invelind hartia, a legat-o la braul sau. Deci, cand i se pornea vreo pricina pentru care i se da razboi si mai inainte navaleau asupra lui gandurile mutarii, mergand deoparte, lua hartia si o citea pana afla acel cuvant: “intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu rabd”, si zicea catre sine: vezi ticaloase? Nu vreunui om, ci lui Dumnezeu te-ai fagaduit. Si indata se odihnea si asa totdeauna facea fratele. Cand se ivea vreo tulburare, petrecea netulburat si in celelalte pricini.Deci, ceilalti frati cunoscind ceea ce facea fratele si cum petrecea citind hartia, in timp ce ei de multe ori se tulburau de zavistie, din ispita diavolului, se porneau cu uraciuni asupra fratelui. Si mergand la parintele lor, ziceau: fratele acela este fermecator si in brau are fermecatorie. Pentru aceasta noi nu putem sa petrecem impreuna cu el. Deci, sau pe el sau pe noi, slobozeste-ne de aici!Parintele, cunoscand viclesugul vrajmasului, (caci stia smerenia si evlavia fratelui) le-a zis lor: mergeti de va rugati si ma voi ruga si eu si dupa trei zile va voi da raspuns.Iar noaptea, cand dormea fratele, mergand parintele incetisor, i-a dezlegat braul si citind hartia, l-a incins pe el iar si s-a dus. Dupa ce au trecut cele trei zile, au venit fratii la parintele pentru raspuns. Parintele, chemandu-l pe frate, i-a zis:- Pentru ce smintesti fratii?Iar el indata cazand la pamant, a zis:- Am gresit, iarta-ma si va rugati pentru mine!- Ce ati zis despre fratele acesta?- Este fermecator si fermecatoria lui este in brau.- Scoateti fermecatoriile lui.Atunci ei s-au pornit sa-i deslege braul si nu-i lasa fratele. Dar avva le-a spus:- Taiati-i braul!Si taindu-l, au aflat intr-insul hartia, pe care au dat-o la unul din diaconi, poruncindu-i sa stea la un loc inalt si sa o citeasca, ca si vicleanul cel ce a semanat aceasta prihana, mai mult sa se rusineze. Dupa ce s-au citit cele de pe hartie precum si cuvantul acela: “intru numele lui Iisus Hristos rabd”, auzind fratii, de rusine nu aveau ce sa se faca. Si au pus metanie parintelui lui, zicand: am gresit! Iar el le-a zis: nu-mi puneti mie metanie, ci lui Dumnezeu si fratelui asupra caruia ati mintit, ca sa va ierte. Atunci ei au facut asa. Si i-au zis parintelui: sa ne rugam lui Dumnezeu, ca sa-i ierte! Si s-au rugat pentru dansii.

Pateric

Zis-a un batran: daca in locul unde este cineva se va stradui sa faca vreun bine si nu va putea, sa nu socoteasca ca in alt loc va putea sa-l faca.

Pateric

Zis-a un batran: sa nu locuiesti in locul unde vezi pe vreunii ca au zavistie asupra ta fiindca nu sporesti.

Pateric

Zis-a un batran: trebuie sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, chiar prieteni sau rude de ne vor fi, dregatorie preoteasca sau imparateasca de vor avea. Caci departarea de la cei ce lucreaza faradelegea ne daruieste noua dragostea si indrazneala catre Dumnezeu.

Pateric

Zis-a un batran: daca atunci cand facem noi cele rele ne iarta Dumnezeu, indelung rabdand, oare nu mult mai mult ne va ajuta noua cand vom voi sa facem cele bune?

Pateric

Zis-a un batran: la inceputul lepadarii monahului de lume nu se slobod dracii sa-l ispiteasca pe om cu silnicie, ca nu spaimantandu-se de lucru sa se intoarca la lume degraba. Iar daca va spori cu vremea si cu lucrul monahul, atunci se slobod asupra-i razboaiele poftelor trupesti si ale celorlalte dezmierdari, poate si al maniei, al uraciunii si al celorlalte patimi. Atunci are nevoie omul sa se smereasca si sa planga, osandindu-se si prihanindu-se numai pe sine. Si asa, prin ispite se invata rabdarea iscusita si dreapta socoteala, apoi alearga la Dumnezeu cu lacrimi. Iar unii tulburandu-se de lucrul acesta si ingreuindu-se de scarba nesuferita, au cazut in adancul deznadajduirii si s-au intors iarasi cu inima in lume, iar unii si cu trupul. Noi insa fratilor, niciodata sa nu deznadajduim sau sa ne imputinam, ci vitejeste si cu indelunga rabdare sa suferim ispitele, multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ni se intampla noua. Caci multumirea catre Dumnezeu risipeste toate mestesugurile vrajmasului.

Pateric