Negoţ cu Hristos, de Sărbătoare

La o manifestare religioasă de amploare, care a avut loc de curând, într-una din regiunile cu veche tradiţie duhovnicească ale ţării, m-am nimerit, pentru câteva ore, între comercianţii, colportorii de carte şi obiecte religioase. Nu era prima dată când mi s-a întâmplat asta. Uneori, ajung şi la astfel de manifestări. De fiecare dată însă (sau aproape de fiecare dată), manifestările acestea îmi lasă şi un gust amar. De pildă, de data aceasta, la una din tarabele pline de icoane, căţui, vase liturgice, un conaţional puţin mai „colorat” nu pregeta să îşi laude marfa, cu o ţigară aprinsă în mâna dreaptă, cu care gesticula abitir deasupra mărfii. Ceva mai încolo, un altul, puţin retras în spatele cortului, vorbea la un telefon mobil de ultimă generaţie într-un limbaj mai mult decât trivial. Nu mai vorbesc de preţuri, care urcaseră vertiginos cu prilejul marii manifestări, de te gândeai că eşti într-o piaţă de consum mult mai evoluată chiar acelei mult trâmbiţate Uniuni Europene. E adevărat, erau şi tarabe ceva mai retrase în cuminţenie şi bun simţ, însă pe acelea nu le prea căuta multă lume. Şi de această dată, reclama îşi spunea cuvântul.

Citeste mai departe…